Primul Legământ.
Trebuie să stabilim foarte clar şi sigur, de la bun început, care este cel mai important lucru care trebuie ştiut despre Dumnezeu, şi relaţia Sa cu noi. Studiind Biblia, aflăm că încă de la început, când Dumnezeu se arată lui Avram şi îi spune să iasă din pământul său de naştere, Urul Caldeii, Acesta face un Legământ cu Avram. Legământul Lui Dumnezeu cu Avram este acela că le va da urmaşilor săi pământul Canaan drept moştenire: „În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram zicînd: „Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare a Eufratului”. Acesta este primul Legământ a Lui Dumnezeu cu Avraam.
Ce înseamnă un Legământ cu Dumnezeu?
- Să stabilim mai întâi ce este un legământ în general. Un legământ al cuiva înseamnă că persoana care face legământul, se leagă, sau face o promisiune solemnă, să realizeze un anumit lucru. El este un contract, sau o convenţie făcută de către cineva (de obicei, faţă de altcineva). Un legământ presupune automat ca persoana care face acel legământ să îl ducă la îndeplinire. Dacă o persoană face un legământ, dar nu-l duce la îndeplinire, ea se face vinovată şi are păcat. Ea rămâne datoare cu acel lucru pe care nu l-a făcut, şi cu orice pagubă care derivă din acest fapt. Şi, cu siguranţă, dacă cineva face un legământ, dar nu-l respectă, acea persoană piarde din credibilitatea sa în faţa celorlalţi !
- Acum să vedem ce înseamnă un Legământ pe care Dumnezeu Însuşi îl ia. Dumnezeu este Dumnezeul dreptăţii ! Dacă El îşi va lua un angajament faţă de cineva, sigur îl va şi respecta ! Dacă El este Dumnezeul dreptăţii, nu se poate ca El să încalce dreptatea şi să nu-Şi ţină Legământul pe care l-a luat !
Al doilea Legământ.
Când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul Dumnezeu face iarăşi Legământ cu acesta, spunîndu-i: „Eu sunt Dumnezeu cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană; Şi voi încheia Legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare. EU SUNT ! Şi iată care este Legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare, şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare, şi regi se vor ridica din tine. Voi pune Legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie Legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în care pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu.(…). Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi Legământul Meu. Iar Legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam pe care trebuie să-l păziţi este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul Legământului dintre Mine şi voi.(…) Şi a luat Avraam(…) pe toţi cei de parte bărbătească din casa lui (…) şi i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum i-a poruncit Dumnezeu. Şi era Avraam de nouăzeci şi nouă de ani când s-a tăiat împrejur.”- Facerea ,cap.17.
Toate Legămintele făcute de către Dumnezeu poartă autoritatea Sa, şi sunt pecetluite cu Numele Său Cel Sfânt( EU SUNT ! ). Aceasta este pecetea de garantie a acestor contracte, şi ce garanţie mai mare ca aceasta se poate cere de către cineva? Pecetea(mai târziu în istorie, semnătura), unui om obişnuit are o valoare, a unui rege sau şef de stat- o altă valoare, iar a Lui Dumnezeu are valoarea supremă, fiindcă alta cu autoritate mai mare ca aceasta nu există!
Iată că îndată ce a primit porunca, Avraam s-a supus cuvântului Lui Dumnezeu. El s-a tăiat împrejur în acea zi, şi la fel şi toţi cei de parte bărbătească din casa sa, şi el avea atunci nouăzeci şi nouă de ani.
Ce s-a întâmplat cu alte cuvinte în acele momente în care Domnul Dumnezeu a făcut acele Legăminte cu Avraam?
În acele momente Avram făcea un Legământ cu Dumnezeu, cu Însuşi Dumnezeu, Cel care a făcut Cerul şi Pământul, Cel care are putere peste toate ! ACESTA i se arătase , fiindcă era un om drept(„…că l-am ales, ca să înveţe pe fii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate…”) . Faptul că i se arătase era o mare onoare pe care acesta o primea ! Domnul Dumnezeu îi făgăduia lui Avram că îi va fi Dumnezeu, şi că îi va da urmaşi, şi că le va da acestora de moştenire tot pământul Canaan, dacă acesta va face ceea ce e plăcut Lui Dumnezeu ( adică dreptate!: ”…fii fără prihană! ” ). Ca semn al acestui Legământ pe care Domnul Dumnezeu cel Atotputernic îl face cu Avram (dar şi cu oamenii, întrun sens mai larg, în acelaşi timp - să ţinem minte că împreună cu Avram s-au tăiat împrejur şi cei ce nu erau din neamul său, adică robii săi, dar şi faptul că acelaşi lucru s-a produs şi la ieşirea din Egipt, când mulţi oameni din celelalte neamuri care au ieşit din Egipt cu evreii, s-au tăiat împrejur şi au devenit prin urmare „ poporul LUI ”! ), ca semn al acestui Legământ cu Dumnezeu, i-a poruncit Domnul să se taie împrejur. Avraam iubea pe Dumnezeu şi poruncile Lui, şi a făcut cele plăcute Lui! La fel fac toţi cei care iubesc pe Domnul, ei urmează Cuvântul Său, dar sunt şi din aceia care nu-L cunosc şi nici nu au auzit cuvintele Lui (deşi spun că Îl cunosc şi L-au auzit), asta din cauza proorocilor şi a învăţătorilor mincinoşi, care învaţă oamenii lucruri despre care spun că sunt ale Lui Dumnezeu, dar care nu sunt ale Lui, şi îi duc în rătăcire în lucruri străine Lui.
- Tăierea împrejur.
Voi trata negreşit acest subiect mai pe larg, fiindcă ştiu bine că sunt mari probleme în înţelegerea lui şi că mulţi se întreabă dacă acest lucru „mai este valabil” şi în ziua de astăzi, sau îi neagă făţiş valabilitatea!
Ce inseamnă această tăiere împrejur ? Tăierea împrejur este semnul încheierii Legământului cu Domnul Dumnezeu ! Este semnătura pe care Domnul o cere să o facem ÎN TRUPUL NOSTRU pentru a arăta că am semnat Legământul cu El ! El porunceşte să facem acest lucru, de a semna acest Legământ în trupul nostru ca întrun contract, fiindcă tot trupul nostru va fi de atunci a Lui Dumnezeu ! …Şi El va fi Dumnezeul nostru ! Cât de minunat poate să fie acest lucru şi de adevărat, fiindcă iese din gura Lui Dumnezeu ! Cine s-a tăiat împrejur în trup, după ce, mai înainte, şi-a tăiat împrejur inima lui, acela este a Lui Dumnezeu! Avraam era cu inima lui tăiată împrejur dinainte de a se tăia împrejur în trup, fiindcă făcea dinainte ceea ce era plăcut Lui Dumnezeu, şi a continuat să urmeze poruncile Lui, oricare au fost ele, cu credinţă faţă de Domnul. Cel ce nu se taie împrejur în trup arată că nu e tăiat împrejur nici cu inima, fiindcă nu ascultă poruncile venite de la Dumnezeu. Domnul îşi va aduce aminte de cei care sunt ai Lui şi iubesc poruncile Lui, El nu-i va uita !
Domnul întărise pe robul său Avraam şi-l binecuvântase , pentru că făcea ceea ce e drept înaintea Lui. El i-a promis urmaşi mulţi ca stelele cerului şi pământul Canaan ca moştenire veşnică, dacă ei vor ţine poruncile Lui sfinte şi Legământul Său ! Dar astăzi cine mai ţine poruncile Lui Dumnezeu şi Legământul Său? Astăzi, el este călcat în picioare, şi spun aceia care fac acest lucru : „Nu mai este nici o tăiere împrejur! Asta era pe vremuri…” ! Aşa…,tot în acele vremuri când Domnul împlinise tot cuvântul bun faţă de Avraam şi urmaşii lui ! Şi : „astăzi nu mai este nici o tăiere împrejur”, într-adevăr, de aceea astăzi suntem părăsiţi cu totul de Dumnezeu !!! Că Domnul Dumnezeu prin Duhul Său Cel Sfânt nu a spus prin Adunarea din Ierusalim a sfinţilor ca Iudeii să nu mai ţină Leagea ! Nu, ci a spus că asupra neamurilor să nu se pună această greutate ! Şi ce înseamnă a nu pune această greutate asupra lor ? Înseamnă a scoate această lege din rândul legilor Lui Dumnezeu pentru neamuri ? Nu cred ! Ia uitaţi-vă să vedeţi că Domnul, timp de patruzeci de ani, nu a pus asupra evreilor această greutate, de a se tăia împrejur, cât timp au rătăcit ei prin pustiu pentru păcatului lor… Deabia când au ajuns în pământul pe care l-au luat în moştenire, le-a poruncit Domnul să se taie împrejur, zicînd după săvârşirea ei : „ În ziua de astăzi am ridicat de pe voi ocara Egiptului !” ! Iată deci ce înţelege Domnul prin neîmplinirea legilor Lui, chiar şi în acele circumstanţe, că nu cred că era aşa de greu să se taie împrejur doar pentru că erau născuţi „pe cale”. Aşa că, a nu pune greutatea aceasta asupra neamurilor, nu înseamnă scoaterea acestei legi, anularea ei ! Ci amânarea ei, până la momentul când ea se putea aduce la îndeplinire, sau îngăduirea neîmplinirii ei, în anumite circumstanţe grele, persistente ! Şi de circumstanţe grele, creştinii dintre neamuri ( şi poate chiar şi pentru credincioşii dintre iudei ! ) din primele veacuri, cu siguranţă nu au dus lipsă ! Ascultaţi numai ce spune Pliniu cel Tânăr, guvernatorul Bitiniei, în Asia Mică, către împăratul Traian, întruna din corespondentele sale : „ … metoda pe care am folosit-o faţă de cei care mi-au fost denunţaţi drept creştini, a fost aceasta : I-am interogat dacă sunt creştini cu adevărat. Dacă au mărturisit aceasta, eu am repetat întrebarea de două ori, adăugând ameninţarea pedepsei cu moartea . Dacă ei au perseverat, am ordonat să fie executaţi ! Căci oricare ar fi fost natura credintei lor, eu nu mă îndoiam deloc că îndărătnicia hotărâtă şi încăpăţânarea inflexibilă merită pedeapsa. ( … ) Ei au afirmat, totuşi, că întreaga lor vină, ” (care vină?!) ” era de a se aduna întro zi anume, înainte de a se lumina, când cântau un imn în versuri Lui Hristos, ca unui zeu, şi se legau, printrun jurământ solemn, să nu facă vreo faptă rea, să nu comită înşelătorii, furturi sau adulter, să nu-şi schimbe niciodată vorba, nici să nu nege o obligaţie când trebuia să o împlinească, după care era obiceiul lor de a se despărţi şi apoi de a se aduna iar pentru a se împărtăşi din mâncare – însă mâncare obişnuită şi nevătămătoare ! Chiar şi această practică, totuşi au abandonat-o după publicarea edictului meu.” Deci pentru simplu fapt că aceştia se închinau numai Domnului ( şi deci nu se mai închinau la niciunul din zeii romanilor ! ), ei erau omorâţi fără nici un pic de părere de rău ! Ei nu aveau nimic rău de acuzat la creştini, fiindcă tot ce au găsit la ei a fost faptul că se legau prin jurământ solemn să facă dreptate ! După cum vedeţi mai sus se interesau chiar şi de mâncarea pe care o mâncau, ca să vadă dacă era „vătămătoare” ! Cum ar fi fost interpretată circumcizia de către romani, dacă aceia ar fi practicat-o în aceste condiţii ? Nu puteţi decât singuri să vă daţi un răspuns !
Studiu medical asupra circumciziei.
În mai multe studii făcute în ţările africane asupra răspândirii virusului HIV, s-a constatat că în acele regiuni unde se practică circumcizia, gradul de răspândire a bolilor cu transmitere sexuală este foarte scăzut ! Vezi documentele :
Joint United Nations Programme on HIV/AIDS ,
Centers for Disease Control and Prevention, sau mai uşor căutînd pe:
wikipedia . Pentru mine aceste constatări ştiinţifice sunt o dovadă a faptului că tăierea împrejur serveşte nu doar ca semn al unui legământ şi atât, deşi, chiar şi aşa de ar fi fost, tot am fi datori înaintea Lui Dumnezeu să împlinim această lege ! După cum ştiţi şi Legământul făcut mai târziu cu Moise conţine legi care la o primă vedere par a fi nişte simple legi de purificare simbolică, dar care, la o cercetare mai profundă, găseşti de fapt în acestea nişte reguli de igienă şi reguli de prevenire a bolilor în toate privinţele moderne, ba chiar le depăşeşte cu mult pe cele moderne ! - vezi regulile de necurăţenie în care intră femeia sau bărbatul care are curgere de sânge din trupul său ( Levitic cap. 15 ) ! Aceste legi împiedică transmiterea bolilor prin zonele genitale prin intermediul sângelui. Având în vedere legătura dintre toate aceste argumente, putem să tragem concluzia evidentă că scopul primar al circumciziei este acesta, şi îşi face vădit efectul, aşa cum observaţiile ştiinţifice au constatat !
Domnul a încercat pe Avraam să vadă dacă acesta va face tot ceea ce El îi spune poruncindu-i să sacrifice pe fiul său Isaac ! Acesta a urmat fără abatere porunca Lui Dumnezeu ! Domnul i-a socotit această supunere ca o mare credinţă în El. Domnul nu numai că l-a oprit pe Avraam să sacrifice pe Isaac, fiul său, dar i-a şi făgăduit acestuia că îl va binecuvînta şi-l va înmulţi ca pe stelele cerului şi ca pe nisipul mării, zicând: “16. Juratu-M-am pe Mine Însumi , zice Domnul: că de vreme ce ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17. Te voi binecuvînta foarte mult, şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa ta, şi vor fi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va stăpîni cetăţile vrăjmaşilor ei. 18. Toate neamurile pămîntului se vor binecuvînta în sămînţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea! “ …Cum răsplăteşte Domnul celor ce au credinţă în El, care cred cu adevărat că Domnul Dumnezeu este Dumnezeu Atotcunoscător şi Bun, care povăţuieşte doar spre bine ! Dacă nu ai dragoste faţă de Dumnezeu poţi cunoaşte acestea ? Iată învăţătura pe care o tragem de aici : Cel ce ascultă cuvintele Lui Dumnezeu, chiar dacă acestea par a nu fi tocmai bune la o primă vedere, ele îi aduc binecuvântarea Lui Dumnezeu ! Chiar dacă la o primă vedere, a sacrifica pe singurul său fiu părea o cerere de neînchipuit din partea Lui Dumnezeu, Avraam a urmat porunca Lui oricât de greu i-a fost şi nu s-a îndoit că ceea ce i-a spus Domnul, care este Atotcunoscător, este bine! La fel şi când Acesta i-a poruncit să se taie împrejur. Deşi acest lucru părea un lucru nu tocmai bun, Avraam l-a urmat întocmai! Avraam nu avea de unde să ştie că circumcizia este ( şi ) o măsură împotriva răspândirii bolilor, aşa cum ştim noi astăzi, Domnul nu i-a făcut cunoscut acest lucru, dar el a avut încredere în Dumnezeu şi a urmat porunca Lui fără abatere! De ce a cerut Domnul lui Avraam să-l sacrifice pe fiul său, ca apoi să-l oprească de la acest lucru, punîndu-i prin aceasta la încercare credinţa ? - Acest sacrificiu, nedus până la capăt, prefigura un sacrificiu mai mare, dar de data aceasta un sacrificiu adevărat, şi anume jertfa pe care Domnul Dumnezeu a făcut-o prin Singurul Său Fiu, Care Şi-a dat viaţa Sa pentru noi, ca noi să trăim prin aceasta! Acest sacrificiu pe care Avraam a demonstrat că poate să-l facă pentru Domnul, fiindcă i-a cerut El, Domnul l-a făcut cu Singurul Său Fiu pentru urmaşii lui Avraam şi pentru toţi oamenii.
Slava să fie a DOMNULUI nostru în veci ! A Lui este puterea, şi mărirea, şi slava! A Domnului nostru, Cel Care a făcut Cerul şi Pământul, şi Care va judeca morţii şi vii, şi a Cărui Împărăţie va veni !
Cine urmează astăzi cu credinţă căile Domnului, precum a făcut Avraam ? Cine are încredere în El, aşa cum a avut Avraam? Căci cuvântul CREDINŢĂ, din Vechiul Testament are acelaşi înţeles ca şi cuvântul ÎNCREDERE ! Astăzi aproape cu toţii tăgăduiesc tăierea împrejur, pe care a dat-o Domnul, şi nu o ţin, cei mai mulţi dintre aceştia crezînd că acesta nu este un lucru bun pentru noi, că ea a fost dat pentru cei din vechime, fiindcă aceia nu erau statornici în Dumnezeu, şi ca să-i lege Domnul de ascultarea poruncilor Lui El le-a dat această lege! De aceia cred mulţi că tăierea împrejur este valabilă doar pentru cei din vechime … Dar aceştia îşi fac rău lor înşişi neîmplinind Legea Lui Dumnezeu, bolile cele mai rele se ţin de ei, la fel şi celelalte blesteme ale Legământului încheiat pe timpul lui Moise, pentru că nu fac ceea ce le porunceşte Domnul Dumnezeu, lucru pe care Avraam nu l-ar fi făcut! Cine împlineşte cuvintele Lui Dumnezeu are parte de binecuvântările Lui, fiindcă Domnul nu a dat legi care să ducă pe om la moarte, ci la viaţă!
- Veşnicia Legământului. Iată ce spune Domnul despre Legământul Său: “Voi pune Legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie Legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.(…) Iar Legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam pe care trebuie să-l păziţi este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul Legământului dintre Mine şi voi.“ Domnul spune aici faptul că Legământul dintre El şi urmaşii lui Avraam, tăierea împrejur, este Legământ veşnic !
Moise. Peste alte câteva sute de ani după acest Legământ încheiat cu Avraam, lui Moise i se arată îngerul Domnului pe când se ducea în Egipt (Ieşirea, cap.4). Acesta a vrut să-l omoare, dar Sefora, soţia lui Moise, a luat un cuţit de piatră şi a tăiat pe fiul său împrejur. Îngerul Domnului l-a lăsat cu viaţă! Iată deci că Moise a încălcat porunca Domnului, iar Domnul l-a ameninţat trimiţînd pe îngerul Său să-i ia viaţa dacă nu împlineşte Legământul Său.
Iată acum legea care arată cine poate mânca din mielul Paştelui: “Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paştile Domnului, să tai împrejur pe toţi cei de parte bărbătească ai lui şi numai atunci să-l săvârşească, şi va fi ca şi locuitorul de baştină al ţării. Dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.”-Ieşirea,12:48. Deci Domnul porunceşte ca doar cel ce e tăiat împrejur să poată mânca mielul Paştelui, iar cel ce nu este tăiat împrejur nu-l poate mânca ! Mielul Paştelui este o sfinţenie, el îl semnifică pe Fiul Lui Dumnezeu, de aceea cine nu s-a sfinţit îndeajuns, adică dacă nu are nici măcar tăierea împrejur, semnul Legământului cu Domnul Dumnezeu, acela nu poate mânca din el !
Proorociile Domnului despre vremea de la sfârşit, a ultimului Templu, care va fi ridicat în Ierusalim după cea de-a doua venire a Domnului. Acelşi lucru îl confirmă Domnul şi aici, când îi arată lui Iezechiel( cap.44) care vor fi legile Templului:
“5. Domnul mi-a zis: ,,Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rînduielile Casei Domnului şi cu privire la toate legile ei; priveşte cu băgare de seamă intrarea Casei şi toate ieşirile Sfîntului Locaş!
6. Şi spune celor îndărădnici, casei lui Israel: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Destul cu toate urîciunile voastre, casa lui Israel!
7. Aţi băgat în Locaşul Meu cel Sfînt străini cu inima netăiată împrejur, şi cu trupul netăiat împrejur, ca să-Mi spurce Casa; aţi adus pînea Mea, grăsimea şi sîngele înaintea tuturor urîciunilor voastre, şi aţi rupt astfel Legămîntul Meu.
8. N-aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locaşul Meu cel Sfînt.”
9. Aşa spune Domnul Dumnezeu: “Niciun străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel Sfînt, nici chiar din străinii care vor locui în mijlocul fiilor lui Israel.”
Aici arată Domnul cum fii lui Israel au rupt Legământul Său până acum, şi că nu au păzit sfinţenia Locaşului Său, pentru că au lăsat pe cei netăiaţi împrejur să intre acolo! De asemenea, se arată porunca de a nu mai lăsa pe nimeni care nu este tăiat împrejur să mai intre, şi astfel să spurce iarăşi noul Locaş Sfânt care va fi ridicat !
Ce înseamnă “netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul” ? Păi toţi israeliţii erau tăiaţi împrejur în trup pe vremea când Domnul vorbea proorocului Iezechiel, adică aveau în trupul lor semnul Legământului cu Domnul Dumnezeu. Problema era că, deşi avea semnul încheierii Legământului cu Domnul în trupul lor (făcut de către părinţii lor, la opt zile de la naşterea lor), aproape toţi din ei îl încălcau, adică făceau toate nelegiuirile de care Domnul spusese în Legământul cu ei să nu le facă! Cărţile Profeţilor sunt pline cu descrieri ale nelegiuirilor pe care le făceau aceştia! De aceea le spune Domnul că trebuie să fie tăiaţi împrejur şi cu inima, nu doar cu trupul pentru a putea intra în Templul Său! A fi tăiat împrejur cu inima înseamnă ca Legământul Domnului să fie şi în inima ta, adică să cunoşti legile Domnului, să le iubeşti, să te străduieşti să le înţelegi şi să le aplici. Cei care nu vor îndeplini şi această condiţie nu vor putea intra acolo !
Alte motive pentru care tăiere împrejur nu este urmată.
Un motiv pentru care tăiere împrejur nu este urmată este frica ! Pentru că foarte mulţi citesc despre tăierea împrejur în Biblie, îşi dau seama că ar trebui să o facă, dar nu o fac, fiindcă se gândesc cât de dureros trebuie să fie, şi atunci se eschivează din laşitate ! … S-au: citesc în Biblie despre tăierea împrejur, vor să-şi dea seama dacă ea mai este valabilă, dar mai înainte de a lua în considerare vreun alt argument, se gândesc că trebuie să fie ceva foarte dureros, mai ales că implică o zonă foarte sensibilă a trupului lor, şi atunci resping acest lucru din start. Este adevărat, este un lucru dureros, dar nu care este peste puterile unui om! Să ne aducem aminte de Avraam care s-a tăiat împrejur la nouăzeci şi nouă de ani… Plus de asta el nu avea nici anestetice la îndemână aşa cum avem noi astăzi, şi la care putem apela, şi totuşi, el a făcut ceea ce i-a spus Domnul, fiindcă el se întâlnise cu Domnul Dumnezeu faţă în faţă, şi el a avut încredere că tot ceea ce îi spune Domnul este bun! Gândiţi-vă !, dacă v-aţi întâlni cu Dumnezeu faţă în faţă, şi v-ar cere aceleaşi lucruri pe care i le-a cerut lui Avraam, nu aţi face şi voi acelaşi lucru ? Dar voi nu v-aţi întâlnit cu Dumnezeu ! …El a meritat să se întâlnească cu El ! … Voi oare meritaţi ? Dacă un om ar crede din tot sufletul lui în Dumnezeu, acela ar căuta să vadă ce este plăcut înaintea Lui, şi ar face acele lucruri plăcute Lui! Dar cine nu crede, nu va putea face aceste lucruri, fiindcă Domnul cere lucruri şi mai mari decât tăierea împrejur, El cere ca un om să dea însăşi viaţa lui pentru El ! Un om va face lucruri atât de mari în Domnul Dumnezeu, cât de mare e credinţa, încrederea lui, în El, iar mai mari de atât nu va putea face, decât dacă s-ar schinjui singur, făcînd ceva împotriva a ceea ce firea lui, înăuntrul ei, crede cu adevărat că e bun!
