Închinarea.

DE CE ESTE GREŞIT SĂ TE ÎNCHINI LA SFINŢI ?

Închinarea se face doar înaintea Divinăţii, fiindcă închinarea înseamnă să recunoşti divinitatea acelei persoane (sau lucru), înaintea căreia faci închinarea. Dacă cineva se închină înaintea unei persoane (sau lucru), în afară de Dumnezeu, înseamnă că recunoaşte divinitatea a ceva ce nu e Dumnezeu, şi tăgăduieşte astfel pe Însuşi Dumnezeu, Care spune că El este Singurul Dumnezeu adevărat!

Nu te poţi închina cuiva care este un slujitor ca şi tine înaintea Lui Dumnezeu, noi toţi suntem fraţi între noi:

Matei cap.23:
“1. Atunci a vorbit Iahuşua (Isus) mulţimilor şi ucenicilor Săi,
2. Zicînd: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
3. Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac.
4. Că leagă sarcini grele şi cu anevoie de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le mişte.
5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni; căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: “Rabi !” (“Învăţătorule!” ).
8. Voi însă să nu vă numiţi Rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi!
9. Şi Părinte să nu numiţi pe Pământ, că Părintele vostru unul este, cel din ceruri!“

Domnul arată aici că nu este bine să numim pe cineva “Părinte”, că Părintele nostru este cel din cer, şi nici măcar ” Învăţătorule” să nu spunem unui om, fiindcă Învăţătorul nostru este Hristos! Această tradiţie în iudaism este veche, de exemplu, vedem în 2Regi că Elisei îi zicea lui Ilie “Părinte”:

2Regi cap.2: “12. Elisei privea şi striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ După ce nu l-a mai văzut, Elisei şi-a luat hainele şi le-a rupt în două.” ,sau când regele lui Israel îi vorbeşte lui Elisei:

2Regi cap.6: “21. Când regele lui Israel i-a văzut, l-a întrebat pe Elisei: – Să-i ucid, părinte?”

Cel mai important lucru pe care ne învaţă Domnul de aici, este că noi între noi suntem fraţi,  iar astfel de nume de cinste se cuvin doar Lui Dumnezeu, şi că este nepotrivit să le dăm unor oameni!  Iar dacă este nepotrivit să numeşti pe un alt om “părinte”, sau “învăţătorule”, fiindcă suntem fraţi între noi, şi deci egali, cu atât mai puţin să te închini înaintea lui!

Dar că este greşit să te închini celui care e un slujitor-ca şi tine a Lui Dumnezeu, se vede şi din ceea ce îi arată îngerul lui Ioan:

Apocalipsa cap. 19: “5. Şi un glas a ieşit din tron, zicând: Lăudaţi pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari.
6. Şi am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte.
7. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta Mielului şi mireasa Lui s-a pregătit,
8. Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor.
9. Şi mi-a zis: Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu.
10. Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul proorociei.“

Acelaşi lucru îl atenţionează  îngerul pe Ioan când el se aruncă să se închine acestuia a doua oară:

Apocalipsa cap.22: “6. Şi îngerul mi-a zis: Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi cele ce trebuie să se întâmple în curând.
7. Şi iată vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi!
8. Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.
9. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Căci sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, proorocii, şi cu cei ce păstrează cuvintele cărţii acesteia. Lui Dumnezeu închină-te!

De aici se vede că ÎNCHINAREA este ceva ce se face DOAR ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU ,  şi că trebuie să ne ferim de a ne închina cuiva care e împreună-slujitor cu noi înaintea Domnului, după cum arată îngerul lui Ioan în două rânduri!

Iar dacă acest lucru se arată şi se întâmplă de două ori, este pentru că Domnul Dumnezeu vrea să atragă atenţia asupra acestui lucru prin Ioan, ca toţi să cunoască că nu este bine să te închini altcuiva înafară de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu cunoaşte ispitele şi învăţăturile greşite care trebuie să vină şi să îndepărteze pe om de la dreptate, adică închinarea înaintea oamenilor, care se învaţă acum în diferite culte şi curente religioase (ortodocşi, catolici), şi care duc pe mulţi oameni la moarte, şi nu la viaţă.  Mulţi au încercat să îi întoarcă de la fărădelegile lor, dar învăţaţii şi preoţii lor găsesc mereu aşa-zise argumente pentru obiceiurile păgâne pe care s-au obişnuit să le urmeze. Aceştia învaţă cu făţărnicia fariseilor, spunînd oamenilor: “Când te închini sau îngenunchezi înaintea Lui Dumnezeu aceasta se cheamă închinare, iar când te închini sau îngenunchezi înaintea unui sfânt aceasta se cheamă cinstire- zic ei, şi nu este păcat că nu este închinare.” Oare nu este cinstirea despre care zice Dumnezeu nici să n-o dăm vreunui om, şi nici să n-o căutăm de la alţi oameni,  fiindcă ea se cuvine numai Lui, când zice:

Matei cap.23:
“6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi, în sinagogi,
7. Şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: “Rabi !” (“Învăţătorule!”)
8. Voi însă să nu vă numiţi Rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi!
9. Şi Părinte să nu numiţi pe Pământ, că Părintele vostru unul este, cel din ceruri!“?

- Acum ei nu fac altceva decât să înlocuiască “rabi“ sau “părinte” cu: “sfinte“, în rest păcatele pe care le fac nu se deosebesc cu nimic!

Este greşit deci să te închini înaintea unui om ca şi tine, chiar dacă el ar fi cel mai mare sfânt dintre sfinţi, sau chiar dacă ar fi ca şi îngerul cel puternic trimis de Dumnezeu să-i vorbească sfântului Ioan, fiindcă asta ar însemna să tăgăduieşti pe Însuşi Dumnezeu, Care este singurul Căruia I se cuvine o astfel de cinstire şi slavă! De aceea oameni buni, cei ce căutaţi pe Dumnezeu din toată inima voastră şi care vă îngrijiţi să mergeţi după Poruncile Lui, feriţi-vă de astfel de lucruri care nu se cuvin pentru noi să le facem! Cel care păzeşte cu grijă Poruncile şi Legile Lui Dumnezeu date de El prin proorocii Săi, acela va primi moştenire în Templul Lui cel Sfânt, aşa cum a arătat Domnul robilor Săi!

DE CE ESTE GREŞIT SĂ TE ÎNCHINI ÎNAINTEA ICOANELOR ?

Închinarea la icoane (sau chiar la statui) este considerată în unele curente creştine ca fiind normală, numai că ea este împotriva a tot ceea ce porunceşte Domnul în privinţa închinării!

Iată ce spune Domnul nostru :

Ioan cap.4:
“19. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc.
20. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm.
21. Şi Iahuşua (Isus) i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui.
22. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este.
23. Dar vine ceasul şi acum este, când  adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte.”

Domnul spune că: “nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui”, şi că adevăraţii închinători sunt cei care se vor închina Lui Dumnezeu “în duh şi în adevăr”, adică închinarea adevărată nu depinde de locul, sau lucrurile fizice (”nici în Ierusalim”, unde era Templul), ci “în duh şi în adevăr”, adică în orice loc te-ai afla, fiindcă Duhul Lui Dumnezeu este pretutindeni:

24. “Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

Deci iată ce spune Domnul: Dumnezeu este Duh! Şi că noi avem obligaţia să ne închinăm Lui în acest fel, adică în duh şi în adevăr (”trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”), şi nu în felul în care se credea până atunci, că este neapărat nevoie de Templu ca să te  audă Dumnezeu! Şi noi ştim că Duhul Lui Dumnezeu este pretutindeni şi nu are nevoie ca omul să vină la Templu ca El să-l audă. Dar dacă asta spune Domnul despre însuşi Templul Său, peste care ştim sigur că se coborîse Duhul Lui Dumnezeu, atunci cu atât mai puţin trebuie să ne închinăm la icoane. Deci Dumnezeu zice că închinarea adevărată este cea în duh, fiindcă Duhul Lui nu ţine de lucrurile materiale, şi că trebuie să ne închinăm Lui în acest fel! Dar aceste curente religioase spun că închinarea “este bine să se facă înaintea icoanelor”: Dumnezeu zice una, iar acestea spun alta!

- Înainte de a continua acest subiect, trebuie să mă opresc, pentru a lămuri un altul:

- CE ÎNSEAMNĂ TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI ?

Unele curente creştine susţin că pâinea şi vinul de la sfânta împărtăşire (euharistie), atunci când sunt binecuvântate, se transformă în trupul şi sângele Domnului (efectiv în trupul şi sângele Lui). Cum poate cineva să susţină asemenea teorii aberante, când Însuşi Domnul nostru explică ce anume înseamnă “trupul şi sângele” pe Care noi trebuie să-L mâncăm pentru a avea viaţa veşnică?

Ioan cap.6:
“47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
52. Deci iudeii se certau între ei, zicînd: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
53. Şi le-a zis Iahuşua (Isus): Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
57. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.
58. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.
59. Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum.
60. Deci mulţi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?”

- Asta spunea Domnul despre Sine, că El este pâinea vieţii, şi că cine mănâncă trupul Său şi bea sângele Său, va avea viaţă veşnică, dar nici măcar ucenicii Lui nu au înţeles ce vroia să spună şi au început să murmure împotriva Lui, şi Domnul le arată apoi ce este trupul şi sângele Lui:

“61. Iar Iahuşua (Isus), ştiind în Sine că ucenicii Lui murmură împotriva Lui, le-a zis: Vă sminteşte aceasta?
62. Dacă veţi vedea pe Fiul Omului, suindu-Se acolo unde era mai înainte?
63.  Duhul este cel ce dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.“

Deci Cuvintele Domnului sunt duh şi sunt viaţă, ele sunt “trupul” şi “sângele”, “pâinea coborâtă din cer”, despre care El le vorbeşte lor în pilde!  Şi tocmai pentru că le vorbeşte în pilde nu pricep ceea ce vrea să le spună, fiindcă  inima lor e departe de lucrurile Lui, după cum zice Domnul:

Matit’Iahu (Matei) cap.13:
“10. Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde?
13. De aceea le vorbesc în pilde, ca, văzând, nu văd şi, auzind, nu aud, nici nu înţeleg.
14. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: “Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea”.
15.Căci inima acestui popor s-a învârtoşat şi cu urechile aude greu şi ochii lui s-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi Eu să-i tămăduiesc pe ei.”

Trupul, ne arată Domnul nostru, este nefolositor! Nu despre “trup” şi “sânge” vorbea El, ci despre “Trupul” şi “Sângele” Lui Dumnezeu – Care sunt Cuvintele Vieţii celei veşnice coborîte de la Tatăl ceresc prin Duhul Său cel Sfânt!

Şi mulţi dintre ucenicii Lui s-au despărţit atunci de El pentru că nu-I înţelegeau vorbele, la fel ca şi ceilalţi iudei. Că le era greu să-L înţeleagă pentru că le vorbea în pilde se mai poate vedea şi din alte contexte, iată doar un exemplu:

Matei cap.16:
“1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
2. Iar El, răspunzînd, le-a zis: Când se face seară, ziceţi: Mâine va fi timp frumos, pentru că e cerul roşu.
3. Iar dimineaţa ziceţi: Astăzi va fi furtună, pentru că cerul este roşu-posomorît. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!
4. Neam viclean şi adulter cere semn, şi semn nu se va da lui, decât numai semnul lui Iona. Şi lăsîndu-i, a plecat.
5. Şi venind ucenicii pe celălalt ţărm, au uitat să ia pâini.
6. Iar Iahuşua (Isus) le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
7. Iar ei cugetau în sinea lor, zicînd: Aceasta, pentru că n-am luat pâine.
8. Dar Iahuşua (Isus), cunoscîndu-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine?
9. Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
10. Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
11. Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.
12. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.”

Deci nu despre pâine vorbea El, ci despre învăţătura din care trăiau fariseii.

La Matei este descris momentul în care Domnul a dat porunca pentru frângerea pâinii şi pentru împărţirea vinului:

Matei cap.26:
“26. Iar pe când mâncau ei, Iahuşua (Isus), luînd pâine şi binecuvântînd, a frânt şi, dînd ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.
27. Şi luînd paharul şi mulţumind, le-a dat, zicînd: Beţi din acesta toţi,
28. Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.
29. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.”

Luca cap. 22:
“19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.”

Dacă Domnul spune că trupul şi sângele Lui sunt cuvintele Lui Dumnezeu care dau viaţă veşnică prin ascultarea lor, şi dacă ne spune să împărţim pâine şi vin între noi spre pomenirea Lui, înseamnă că se referă, atât când vorbeşte despre pâine cât şi atunci când împarte pâine şi vin, la un simbol al trupului şi sângelui Său, care sunt cuvintele Lui Dumnezeu. Acest simbol este o nouă slujbă care se adaugă la slujbele care erau înainte, şi care simbolizau tot jertfa Fiului Lui Dumnezeu, cum este şi mielul Pesahului (Paştelui).

În aceste curente despre care vorbeam se susţine faptul că în momentul binecuvîntării pâinii şi a vinului Duhul Domnului coboară peste vin şi peste pâine, şi că pâinea şi vinul se transformă astfel în trupul şi sângele Domnului! Dar după cum se vede din explicaţiile pe care tocmai Domnul le dă despre aceste lucruri, şi pe care le-am arătat la început, această teorie este neadevărată şi (trece) pe lângă înţelesul pe care Domnul nostru ni-l face cunoscut în legătură cu aceste lucruri! După cum Domnul a arătat în mai multe rânduri ucenicilor Săi, “trupul” şi “sângele” Său, “pâinea care s-a coborît din cer” sunt o metaforă, pentru că le vorbea în pilde, metaforă care simbolizează Învăţătura pe care El o dă oamenilor, cea care vine de la Duhul Sfânt şi le dă Viaţa veşnică! Imediat după împărţirea pâinii şi a vinului, Domnul a adăugat: “29. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui Meu.” -  deci acel vin care fusese binecuvîntat de El, nu se transformase în mod uimitor în ceea ce susţin aceste curente şi tradiţii religioase, ci acela rămăsese ceea ce era şi înainte, adică “rodul viţei”, iar el constituia doar un simbol!

Dar că este aşa, se poate vedea şi din jertfa mielului de Pesah (Paşti): noi ştim că mielul care se jertfeşte în Sărbătoarea Pesahului reprezentă pe Fiul Lui Dumnezeu. Dar el este doar un simbol al Domnului nostru Iahuşua (Isus), nu se poate spune- paralel cu ceea ce spun aceste religii despre pâine şi despre vin- că mielul care e dus la jertfă atunci, se transformă în Fiul Lui Dumnezeu, ca să poată fi jertfit, şi în felul acesta să aducă mântuirea prin sângele Lui! Evident că această teorie este greşită! Mielul care este jertfit de Pesah într-adevăr este un simbol care semnifică jertfa Domnului nostru, dar el e doar un simbol, şi atât! Acest simbol al pâinii şi vinului a fost dat de Domnul nostru pentru ca să ne amintească mereu că, după cum omul se hrăneşte cu pâine pentru a trăi, la fel trebuie să se hrănească şi cu Pâinea coborâtă din cer de la Dumnezeu, care este Cuvântul Lui, pentru a avea prin Ea Viaţa veşnică:

Ioan cap.6:
“47. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică.
48. Eu sunt pâinea vieţii.
49. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit.
50. Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
51. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer.“

Dar şi în Matei cap. 4:
4. “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“.

Iată deci care era Pâinea care venea din cer!

Dar la fel se cunoaşte şi că Sărbătorile şi lucrurile din Templu sunt toate simboluri, cu o anumită semnificaţie , deci doar cineva care nu stăpâneşte şi nu înţelege bine toate lucrurile Lui Dumnezeu ar putea să susţină asemenea teorii greşite şi lipsite de logică, cum este acela că omul ar mânca efectiv carnea şi sângele Lui Dumnezeu, lucru pe care Însuşi Dumnezeu îl infirmă în Ioan cap.6: 52-63, text redat de mine mai sus!

Am văzut ce înseamnă “trupul” şi “sângele” Domnului, acum să continuăm subiectul închinării la icoane.

Ce este icoana?
Icoana este reprezentarea vizuală a trupului, a ceva material- la fel este şi statuia. Dumnezeu este Duh însă, nu este ceva material! Închinarea trebuie făcută Lui Dumnezeu-Care este Duh! Trupul este ceva material, şi nu te poţi închina la materie, Dumnezeu nu este materie. Despre Domnul nostru Iahuşua Maşia ştim că este Duhul Lui Dumnezeu, Cel Care S-a întrupat şi S-a făcut om. Dar Domnul ne spune că acest trup în care S-a îmbrăcat nu foloseşte la nimic, ci Duhul Lui Dumnezeu este cel care dă viaţă (Ioan cap.6: “63. Duhul este cel ce dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi sunt viaţă.“)! Deci nu te poţi închina la trup, la materie, la ţărână- că din ea este făcut trupul!

Închinarea la chipuri cioplite nu este de la Dumnezeu, şi nu are nici o legătură cu Învăţătura Lui! Orice venerare a trupului, sau a imaginii trupului, este un obicei vechi din păgâni. Domnul spune în privinţa închinării aşa: “Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” şi “Tatăl astfel de închinători Îşi doreşte”.  Deci cei ce susţin închinarea la icoane sau statui îndeamnă la urmarea obiceiurilor păgâne şi la încălcarea acestei porunci a Lui Dumnezeu.

Deşi cuvintele anterioare spuse de Înşuşi Dumnezeu sunt suficiente pentru a demonstra că închinarea la icoane şi orice venerare a lor este un lucru greşit, vreau totuşi să mai analizez o afirmaţie pe care cei ce susţin închinarea la icoane o fac, şi anume, că de fapt ei nu se închină lemnului, sau imaginii de pe hârtie, sau părţii materiale pe care icoana o reprezintă, ci, spun ei, Duhului Domnului, Care S-a coborît în momentul sfinţirii peste icoana respectivă ( acelaşi afirmaţie care era susţinută în legătură cu pâinea şi vinul, peste care, spun ei, se coboară Duhul Domnului, şi care se transformă astfel în trupul şi sângele Lui, şi despre care am arătat că este o explicaţie care nu poate avea sens). …Dar noi ştim că în trecut tocmai asta se firma în religiile păgâne cu privire la idoli, şi anume, se spunea că peste statuia care era făcută zeului respectiv, adică peste idol, coboară duhul zeului pe care îl întruchipa, şi astfel credeau ei, cel ce se închina acelei statui ale zeului, se închina zeului direct. Astfel grecii şi romanii, prin intermediul cărora românii în particular, şi europenii au primit acest obicei al închinării la icoane, fiindcă în cultura ebraică nici nu putea fi vorba de aşa ceva (!), spuneau că zeii lor, care credeau ei, locuiesc pe un munte (Olimp la greci), sau într-o locaţie anume (Poseidon în ocean, Hades în infern,etc.), coboară în mod nevăzut peste statuia care îi reprezenta, şi astfel auzeau pe cei care se rugau la ea. Dar Dumnezeul nostru spune clar despre aceste lucruri:

“1. Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să nu vă ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi în pământul vostru, ca să vă închinaţi la ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”

Am văzut că aceste obiceiuri sunt idolatrie, obiceiurile păgânilor! Iar cum porunca spune: “Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi în adevăr”, devine cu atât mai evident faptul că acest obicei încalcă Poruncile lui Dumnezeu !

De aceea, dacă eşti un om care se închină la icoane sau la statui, gândeşte-te bine la ceea ce spune Domnul nostru despre închinarea adevărată. Dacă vei renunţa să te mai închini la icoane sau statui şi te vei închina Domnului în duh, vei face ceea ce porunceşte El, fiindcă Dumnezeu este Duh, şi Duhul Lui cunoaşte şi cercetează toate mădularele omului; iar dacă vei continua să te închini la icoane, sau la statui, nu vei face altceva decât să te supui păcatului faţă de Dumnezeu fără niciun motiv, fiindcă Dumnezeu nu are nevoie de vreo icoană, sau de vreo statuie ca să audă pe cineva.

Poţi să alegi să te închini la aceste icoane, şi să rişti să păcătuieşti şi să pierzi sufletul tău pentru idolatrie, sau poţi să te rogi lui Dumnezeu după cum învaţă El că trebuie: “în duh şi în adevăr” şi să intri în viaţa veşnică. În prima alegere vei risca sufletul tău, în a doua vei intra în porunca Lui Dumnezeu şi vei învia împreună cu drepţii. Fii înţelept, şi-ţi va prinde bine, că înţelepciunea este rară la om, şi mulţi mor fiindcă ea le lipseşte!

Deci un astfel de om are de făcut o alegere foarte uşoară spre binele lui, ca să nu rişte să încalce Poruncile lui Dumnezeu, şi iată ce spune Domnul prin gura îngerului Său despre fiecare om:

Apocalipsa cap.22:

“11. Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte! Cine e spurcat, să se spurce încă!”  – dacă eşti dintre cei spurcaţi, care împreună se dedau la lucruri spurcate, asta e pentru tine.

Dacă eşti un om care caută să fie neprihănit înaintea lui Dumnezeu, asta e pentru tine:

- ”Cine este drept, să facă dreptate mai departe! Cine este sfânt, să se sfinţească încă!

12. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui!“

Furtul.

Legile Domnului privind furtul:
Ieşirea cap.22:
„1. De va fura cineva un bou sau o oaie şi le va junghia, sau le va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou şi patru oi pentru oaie!
2. Dacă furul va fi prins spărgînd şi va fi lovit încât să moară, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de moartea lui.
3. Iar de se va face aceasta după ce a răsărit soarele, va fi vinovat şi pentru ucidere va fi ucis. Cel ce a furat va trebui să plătească tot şi de nu are cu ce, să fie vândut el pentru plata celor furate.
4. Iar de se va prinde furul şi cele furate se vor găsi la el vii, fie bou, oaie sau asin, să plătească îndoit.
5. De va pricinui cineva pagubă într-o ţarină sau vie, lăsînd vitele să pască, stricînd ţarina altuia, să plătească din ţarina sa potrivit cu stricăciunea; iar de a păscut toată ţarina, să plătească despăgubire cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce are mai bun în via sa.
6. De va izbucni foc şi va cuprinde spini şi, întinzîndu-se, va arde clăi, sau snopi, sau holdă, să plătească despăgubire îndoit cel ce a aprins focul.
7. De va da cineva vecinului său argint sau lucruri să le păstreze şi acelea vor fi furate din casa acestui om, de se va găsi furul, să le plătească îndoit;
8. Iar de nu se va găsi furul, să vină stăpânul casei înaintea judecătorilor şi să jure că nu şi-a întins mâna asupra lucrului aproapelui său.”

În final Domnul deduce esenţa acestor legi:

Ieşirea cap.22:
„ 9. Pentru tot lucrul care s-ar putea fura: bou sau asin, oaie sau haină, sau orice lucru pierdut, despre care va zice cineva: “Acesta este al meu!” pricina amândurora trebuie să fie adusă înaintea judecătorilor, şi cel ce va fi osândit de judecători să plătească aproapelui său îndoit.”

Dreptatea, aşa cum se poate deduce din legile Domnului Dumnezeului nostru, este constituită din două componente:

1. Restituirea: a) hoţul trebuie să restituie lucrul furat, paguba iniţială.
b) să plătească orice altă pagubă produsă prin acest furt* , lucru realizat
prin acordarea plăţii care se face drept pedeapsă păgubitului.
- Restituirea este partea din actul de dreptate care acţionează asupra păgubitului, şi rezolvă problema acestuia prin compensaţiile pe care i le stabileşte.
_______

* –  Furtul produce mai multă pagubă decât lucrul furat în sine: cel păgubit va sacrifica timp pentru a căuta lucrul care îi lipseşte, stresul provocat este pe măsura valorii lucrului pierdut, la care se adaugă şi pierderile provocate prin simpla lipsă a acelui lucru pe perioada de timp de la producerea furtului până la actul de restaurare, sau de despăgubire (de exemplu, cuiva i s-a furat boul, nu va mai avea cu ce să-şi lucreze pământul, de aici rezultau pierderi ale recoltei, etc.). Domnul a poruncit de aceea, ca pedeapsa pusă asupra vinovatului pentru fapta lui să fie dată celui păgubit, pe lângă lucrul care a fost furat şi apoi restituit, pentru a acoperi aceste daune.

2. Pedeapsa: hoţul trebuie pedepsit pe măsura vinovăţiei, adică să i se facă acelaşi lucru pe care l-a făcut el celuilalt, pentru a cunoaşte şi înţelege răul pe care l-a făcut, şi pentru a învăţa prin această pedeapsă ce nu este bun (plata pusă ca pedeapsă va fi dată celui păgubit pentru a acoperi celelalte pierderi suferite în urma furtului, despre care vorbeam). Această pedeapsă trebuie să aibă rol şi în educarea comunităţii, nu doar a individului, pentru ca nimeni din acea comunitate să nu mai repete aceeaşi greşeală!
- Pedeapsa este partea din actul de dreptate care acţionează asupra vinovatului, şi are ca scop rezolvarea problemelor antisociale ale acestuia. Pedeapsa este un act cu scop educaţional, propunîndu-şi evitarea unei repetări ale acelor fapte, prin schimbarea acelui mod greşit de gândire, care constă în neînţelegerea efectelor faptelor vinovatului faţă de ceilalţi. Ea este esenţială în tot demersul actului de dreptate, şi prea des este obiectul înţelegerii greşite! Mulţi văd pedeapsa ca pe un motiv de a face rău, iar relaţia lor cu ceilalţi oameni, ca pe o luptă permanentă în care, cine reuşeşte să facă mai mult rău, acela este cel mai câştigat. Pe când Domnul Dumnezeul nostru ne învaţă că trebuie:
Levitic 19:
“17. Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui!
18. Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”
Mustrarea şi pedeapsa pe fondul iubirii faţă de celălalt sunt pentru a îndrepta, pentru a corecta în cel care a greşit răul şi pentru a pune în loc binele, nu pentru a face rău celuilalt, aşa cum gândesc acei oamenii care nu ştiu ce este aceea dragostea faţă de ceilalţi! Această dragoste este în mică parte înnăscută, sub formă de empatie, acea capacitate de a te pune în locul celuilalt, de a recunoaşte şi înţelege ceea ce simte altcineva, dar ea este într-o măsură mult prea mică faţă de cât ar fi necesar, de aceea cred că este esenţial ca oamenii, la fel cum învaţă tot felul de lucruri pentru a se descurca în viaţa de zi cu zi, să înveţe, mai înainte de altele, să ţină la cei din jurul lor! Domnul zice despre Sine:
Apocalipsa cap.3:
„19. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocăieşte!”
- De cealaltă parte se află cei care înţeleg total greşit poruncile Domnului privitoare la iertare, şi sfârşesc prin a trece cu vederea obligaţia pusă de Domnul Dumnezeul nostru de a mustra pe cel care greşeşte! Asta e un lucru foarte grav! Pentru că dacă nu îndreptăm pe cel care a greşit, atunci îl lasăm să meargă spre moarte, fără să ne pese de soarta lui, pe când Domnul a poruncit cu totul altceva! Să formulez eu situaţia inversă de la Apocalipsa cap.3:19 : Dacă nu iubeşti pe cineva, atunci nici nu-l mustri, nici nu-l pedepseşti când greşeşte!
Domnul mai spune:
Luca cap.17:
„3. Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l!“
Numeri cap.14:
„18. Domnul este încet la mânie şi plin de îndurare, iertând nedreptatea şi păcatul, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, ci pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii, şi în copiii copiilor lor, până la al treilea şi al patrulea neam.”
Ieremia cap.46:
„28. Iacove, robul Meu, nu te teme, zice Domnul, căci Eu sunt cu tine şi voi pierde toate neamurile printre care te-am împrăştiat, iar pe tine nu te voi pierde, ci numai te voi pedepsi cu măsură, căci nepedepsit nu te voi lăsa.”

- Din restituire şi pedepsă rezultă plata finală pe care vinovatul trebuie să o plătească, care este de două ori mai mare decât lucrul furat.

Un caz excepţional, după cum vedem, este acela în care s-a furat din vite şi din oi, care erau sursa principală de hrană (în trecut, din cauza tehnologiilor primitive pământul se lucra cu greutate, iar recoltele aveau o preponderenţă mai mică în asigurarea hranei decât creşterea animalelor!), iar hoţul a încercat să le piardă urma prin tăiere, sau prin vindere, şi astfel îngreunează depistarea făptaşului. Acest lucru, printre altele, împiedica şi realizarea restituirii bunului, ca şi componentă a actului de dreptate, astfel păgubitului nu i se mai puteau înapoia animalele sale, ci trebuiau înlocuite cu altele de o valoare apropiată. Pentru toate aceste motivaţii Domnul a hotărât ca preţul pe care hoţul trebuie să-l plătească să fie de cinci boi pentru un bou, şi patru oi pentru o oaie, pentru fiecare diferit, în funcţie de importanţa lor.

Principiul de bază al dreptăţii.

Principiul de bază al restituirii şi pedepsei, cele două aspecte ale dreptăţii este Principiul echivalenţei. El presupune în cazul restituirii acoperirea pagubelor făcute în urma furtului. În cazul pedepsei constă în supunerea celui vinovat la suportarea aceleaşi acţiuni la care l-a supus el pe aproapele său. Principiul echivalenţei pedepsei presupune ca cei doi, vinovatul şi păgubitul, să fie consideraţi egali, de aceea vinovatul este supus aceluiaşi rău pe care l-a făcut celuilalt! Acest principiu este esenţial, fiindcă fără el nu poţi obţine dreptatea!

Domnul spune despre esenţa Legii: Matei cap.7: “12. Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.” Deci Legea arată că, orice rău pe care-l faci altuia, este ca şi cum ţi l-ai face ţie însuţi! Ba mai mult, că Legea arată că trebuie să faci celorlalţi ceea ce ai vrea tu să ţi se facă ţie: “să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” (Levitic 19:18).

Credinţa mea

… este Cuvântul Lui Dumnezeu. Tot ceea ce spune El este Sfânt ! Orice vorbeşte împotriva Cuvântului Lui Dumnezeu este greşit !
Religia mea este  CelCeEste , IHVH, Dumnezeu Atotputernic, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Cuvântul Lui Dumnezeu se găseşte în culegerea de cărţi recunoscute ca fiind scrise cu inspiraţie de la Duhul Sfânt,  ”Biblia”. Dacă un om (orice om, fie el chiar şi Moise!) contrazice Cuvântul Lui Dumnezeu fără să ştie, şi când i se arată că a greşit îi pare rău, atunci acel om poate fi iertat prin cele rânduite de Domnul pentru acest lucru! Dacă însă cineva contrazice Cuvântul Lui Dumnezeu, iar când i se arată greşeala, acesta nu recunoaşte că a greşit, acest om are păcat, iar pentru păcatul lui va muri !

Levitic 4 :
“1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. ,,Vorbeşte fiilor lui Israel, şi spune: ,,Când va păcătui cineva fără voie împotriva vreuneia din poruncile Domnului, făcînd lucruri care nu trebuie făcute, şi anume:
3. Dacă a păcătuit preotul care a primit ungerea, şi prin aceasta a adus vina asupra poporului, să aducă Domnului un viţel fără cusur, ca jertfă de ispăşire pentru păcatul pe care l-a făcut.
4. Să aducă viţelul la uşa Cortului Întâlnirii, înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului, şi să-l junghie înaintea Domnului.
5. Preotul, care a primit ungerea, să ia din sângele viţelului, şi să-l aducă în Cortul Întâlnirii:
6. să-şi moaie degetul în sânge, şi să stropească de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru a Sfântului Locaş.
7. Apoi preotul să ungă cu sânge coarnele altarului pentru tămâia mirositoare, care este înaintea Domnului în Cortul Întâlnirii; iar tot celălalt sânge al viţelului să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa Cortului Întâlnirii.
8. Să ia toată grăsimea viţelului adus ca jertfă de ispăşire, şi anume: grăsimea care acopere măruntaiele şi toată grăsimea care ţine de ele,
9. cei doi rărunchi, şi grăsimea de pe ei, de pe coapse, şi prapurul ficatului, pe care-l va deslipi de lângă rărunchi. Preotul să ia aceste părţi,
10. cum se iau de la viţelul adus ca jertfă de mulţumire, şi să le ardă pe altarul pentru arderile de tot.
11. Dar pielea viţelului, toată carnea lui, cu capul, picioarele, măruntaiele şi balega lui,
12. adică tot viţelul care a mai rămas, să-l scoată afară din tabără, într-un loc curat, unde se aruncă cenuşa, şi să-l ardă cu lemne pe foc; să fie ars pe grămada de cenuşă.
13. Dacă toată adunarea lui Israel a păcătuit fără voie şi fără să ştie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi făcîndu-se astfel vinovată,
14. şi dacă păcatul săvârşit s-a descoperit, adunarea să aducă un viţel ca jertfă de ispăşire, şi anume să-l aducă înaintea Cortului Întâlnirii.
15. Bătrânii adunării să-şi pună mânile pe capul viţelului înaintea Domnului, şi să junghie viţelul înaintea Domnului.
16. Preotul care a primit ungerea, să aducă din sângele viţelului în Cortul Întâlnirii;
17. să-şi moaie degetul în sînge, şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei dinlăuntru.
18. Să ungă cu sângele acesta coarnele altarului care este înaintea Domnului în Cortul Întâlnirii; şi să verse tot sângele care a mai rămas la picioarele altarului pentru arderile de tot, care este la uşa Cortului Întâlnirii.
19. Toată grăsimea viţelului s-o ia şi s-o ardă pe altar.
20. Cu viţelul acesta să facă întocmai cum a făcut cu viţelul adus ca jertfă de ispăşire; să facă la fel. Astfel să facă preotul ispăşire pentru ei, şi li se va ierta.
21. Viţelul rămas, să-l scoată apoi afară din tabără, şi să-l ardă ca şi pe viţelul dintîi. Aceasta este o jertfă de ispăşire pentru adunare.
22. Dacă o căpetenie a păcătuit, făcînd fără voie împotriva uneia din poruncile Domnului, Dumnezeului său, lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat,
23. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă un ţap fără cusur!
24. Să-şi pună mâna pe capul ţapului, şi să-l junghie în locul unde se junghie arderile de tot înaintea Domnului. Aceasta este o jertfă de ispăşire.
25. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei de ispăşire, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar celalt sânge să-l verse la picioarele altarului pentru arderile de tot.
26. Toată grăsimea s-o ardă pe altar, cum a ars grăsimea de la jertfa de mulţumire. Astfel va face preotul pentru căpetenia aceea ispăşirea păcatului lui, şi i se va ierta.
27. Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcînd împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute şi s-a făcut astfel vinovat,
28. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o capră fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.
29. Să-şi pună mâna pe capul jertfei de ispăşire, şi s-o junghie în locul unde se junghie arderile de tot.
30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
31. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.
32. Dacă va aduce ca jertfă de ispăşire din oi, să aducă o parte femeiască fără cusur.
33. Să-şi pună mâna pe capul jertfei, şi s-o junghie ca jertfă de ispăşire în locul unde se junghie arderile de tot.
34. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă cu el coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.
35. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea mielului adus ca jertfă de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, peste jertfele mistuite de foc înaintea Domnului. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispăşirea păcatului pe care l-a săvîrşit, şi i se va ierta !”

Ezechiel 18 :
“20. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri ! Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său, şi tatăl nu va purta nelegiuirea fiului său ! Neprihănirea celui neprihănit va fi peste el, şi răutatea celui rău va fi peste el.
21. Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.
22. Toate fărădelegile pe care le-a făcut, i se vor uita! El va trăi, din pricina neprihănirii în care a trăit.
23. Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?
24. Însă dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui şi săvârşeşte nelegiuirea, dacă se ia după toate urâciunile celui rău, s-ar putea să trăiască el oare? Nu, ci toată neprihănirea lui va fi uitată, pentrucă s-a dat la nelegiuire şi la păcat; de aceea va muri în ele!”

Levitic 19 :
“17.  Să nu duşmăneşti pe fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui.”

- De aceea voi mustra şi eu pe cei care nu ţin Legile dreptăţii Lui Dumnezeu, care încalcă cuvintele Lui fără să priceapă că fac rău… Poate se vor întoarce şi vor trăi !

Denominaţiuni, curente, rătăciri de la poruncile Lui Dumnezeu.

Mesianicii sunt acel curent religios care susţine că respectă toate Legile şi Poruncile Lui Dumnezeu. Ei sunt curentul religios cel mai apropiat de Cuvintele Lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că cei mai mulţi mesianici sunt aproape de Dumnezeu. Cum s-ar spune, …sunt cei mai aproape de El dintre toţi păcătoşii! Ei se împart în cei care nu respectă Legile Lui Dumnezeu, fiindcă au împrumutat prea multe de la “creştini”, şi, în cei care nu respectă Legile Lui Dumnezeu, fiindcă au împrumutat prea multe de la “iudei”. Da !, le-am pus în ghilimele pe amândouă categoriile, fiindcă “iudeii” nu  sunt iudei adevăraţi, ci “sinagogă a satanei” – cum i-a numit Domnul, şi “creştinii” nu sunt ai Lui Cristos, fiindcă nu au auzit de Legea Lui Dumnezeu şi de cuvintele Fiului Său Care a venit să întărească Legea Sa şi să-i adauge cuvintele desăvârşirii:

„Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau proorocii. N-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci înainte de a trece Cerul şi Pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”

- Cerul nu este atmosfera terestră, ci tot ceea ce este în afara Pământului, restul Universului, locul Lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui, iar Pământul - este locul unde Domnul va veni şi va împărăţi, locul unde Templul Lui iar se va ridica, şi pe jertfelnicul căruia iar vor arde jertfele Domnului la Sărbătorile Lui Sfinte. Despre asta vorbeşte Domnul când îi arată lui Isaia Templul cel nou, ultimul Templu, care va fi mai măreţ decât cele din trecut:

Isaia cap.2:

„2. În zilele de pe urmă, muntele Templului Domnului se va ridica deasupra celorlalţi munţi şi va fi înălţat deasupra dealurilor, şi toate neamurile vor curge spre el.

3.  Multe popoare vor veni şi vor zice: «Să mergem şi să ne suim la muntele Domnului, la Templul Dumnezeului lui Iacov! Ca El să ne înveţe căile Sale, şi noi să umblăm pe căile Lui!» Căci din Sion va ieşi Legea, iar Cuvântul Domnului – din Ierusalim.

4. El va judeca între neamuri şi va pune legi la multe popoare.”

Şi la Iezechiel cap.40 se mai descrie acest Templu:

38. Era o odaie care se deschidea spre pridvorul porţii; acolo trebuiau spălate arderile de tot.
39. În pridvorul porţii se aflau două mese pe o parte şi două mese pe cealaltă parte. Pe aceste mese erau înjunghiate arderile de tot, jertfele pentru păcat şi jertfele pentru vină.
40. Lângă peretele exterior al porticului, cum se urcă înspre intrarea porţii de nord, erau două mese, iar lângă celălalt perete exterior al pridvorul porţii erau alte două mese.
41. Aşadar, erau patru mese de o parte a porţii şi patru mese de cealaltă parte, în total opt mese pentru înjunghierea jertfelor.
42. De asemenea, mai erau patru mese din pietre cioplite pentru arderile de tot, lungi de un cot şi jumătate, late de un cot şi jumătate şi înalte de un cot. Pe ele se puneau uneltele cu care se înjunghiau arderile de tot şi celelalte jertfe.
43. Rafturi duble de un lat de palmă erau fixate pe perete de jur împrejur. Pe mese trebuia aşezată carnea jertfelor.

Iezechiel cap 44:

5. Domnul mi-a zis: „Fiul omului, ia aminte, priveşte cu atenţie şi ascultă cu băgare de seamă tot ceea ce-ţi spun despre toate reglementările şi despre toate legile privitoare la Casa Domnului. Fii cu luare aminte la intrarea Casei şi la toate ieşirile Lăcaşului.
6. Spune-le răzvrătiţilor acestora, celor din casa lui Israel, că aşa vorbeşte Împăratul, Domnul: «Voi cei din casa lui Israel, destul cu urâciunile voastre!
7. Pe lângă toate urâciunile voastre, aţi mai adus în Lăcaşul Meu şi nişte străini, cu inima netăiată împrejur şi cu trupul netăiat împrejur, ca să spurce Casa Mea, în timp ce-Mi aduceaţi pâinea, grăsimea şi sângele ce Mi se cuveneau, şi aţi rupt astfel Legământul Meu.
8.  Nu aţi păzit rânduiala lucrurilor Mele sfinte, ci i-aţi pus pe alţii în locul vostru să păzească rânduiala din Lăcaşul Meu.»
9.  Aşa vorbeşte Împăratul, Domnul: «Nici un străin cu inima şi cu trupul netăiate împrejur nu va intra în Lăcaşul Meu, nici măcar străinii care locuiesc printre israeliţi.
10. Iar leviţii care s-au îndepărtat de Mine, pe vremea când şi Israel rătăcea, care s-au abătut de la Mine, umblînd după idoli, îşi vor purta pedeapsa pentru aceasta.
11.  Ei vor fi în Lăcaşul Meu slujitori însărcinaţi cu supravegherea porţilor Casei, slujitori ai Casei care vor înjunghia arderile de tot şi jertfele celor din popor şi vor sta înaintea lor ca să le slujească.
12. Pentru că au slujit înaintea idolilor şi au fost o pricină de poticnire pentru cei din casa lui Israel, jur cu mâna ridicată, zice Împăratul, Domnul, că îşi vor purta pedeapsa.
13.  Nu se vor apropia de Mine ca să-Mi slujească ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile preasfinte, ci îşi vor purta ruşinea pentru urâciunile pe care le-au săvârşit.
14. Totuşi le voi da slujba de păzitori ai rânduielilor din Casă, a tot ce se lucrează în el, a tot ce se face acolo.
15.  Dar preoţii, adică leviţii, urmaşii lui Ţadok, care au păzit rânduiala Lăcaşului Meu când israeliţii rătăceau departe de Mine, ei se vor putea apropia de Mine ca să-Mi slujească şi vor putea sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Împăratul, Domnul:.
16. Numai ei vor putea intra în Lăcaşul Meu şi doar ei se vor putea apropia de masa Mea ca să-Mi slujească şi să păzească rânduiala Mea.
17. Când vor intra pe porţile curţii interioare, vor trebui să îmbrace haine de in şi să nu urce să slujească dincolo de porţile curţii interioare sau în Casă cu haine de lână pe ei.
18.  Vor trebui să aibă pe cap turban de in, iar pe coapse pantaloni de in. Să nu se îmbrace cu nimic care i-ar putea face să transpire.
19.  Când vor ieşi spre curtea exterioară, spre curtea din exterior unde este poporul, să se dezbrace de veşmintele cu care au slujit şi să le lase în odăile sfinte. Să se îmbrace cu alte veşminte, ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor.
20. Să nu-şi radă capul şi nici să nu-şi lase părul să crească în voie, ci să-l tundă.
21. Nici un preot să nu bea vin când intră în curtea interioară.
22. Să nu se căsătorească cu o văduvă sau cu o femeie lăsată de bărbat, ci numai cu o fecioară israelită. Totuşi vor putea să se căsătorească şi cu o văduvă de preot.
23. Să-Mi înveţe poporul să facă deosebire între ce este sfânt şi ce este obişnuit şi să le arate diferenţa dintre ce este necurat şi ce este curat.
24.  În orice ceartă, ei vor avea dreptul să judece şi să hotărască după rânduielile Mele. Să păzească legile şi hotărârile Mele cu privire la toate Sărbătorile Mele, şi să sfinţească Sabatele Mele.
25. Să nu se apropie de un mort, ca să nu se întineze. Se va putea întina doar dacă mortul i-a fost tată, mamă, fiu, fiică, frate sau soră care nu era măritată.
26. După ce se va curăţi, să numere şapte zile.
27. În ziua când va intra în Lăcaş, în curtea interioară, ca să slujească în Lăcaş, să aducă o jertfă pentru păcat, zice Împăratul, Domnul.
28.  Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor! Să nu le daţi altă moştenire în Israel, pentru că Eu sunt moştenirea lor!
29. Să se hrănească cu jertfele de mâncare, cu jertfele pentru păcat şi cu jertfele pentru vină; toate lucrurile închinate Mie în Israel să fie ale lor.
30. Cele mai bune din primele roade de orice fel şi fiecare dar din toate darurile voastre de orice fel să fie ale preoţilor. Să daţi preoţilor şi ce este mai bun din făina voastră, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră.
31. Preoţii nu vor avea voie să mănânce nimic care a fost sfâşiat de fiare, nici din păsări, nici din dobitoace.”

-  Iar în Zaharia cap. 14:

„16. Toţi cei ce vor mai rămîne din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului, se vor sui în fiecare an să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască Sărbătoarea Corturilor.
17. Dacă vreun popor nu va voi să se suie la Ierusalim ca să se închine înaintea Împăratului, Domnul oştirilor, nu va cădea ploaie peste el!”

-     … Da!!!

Domnul arată că la venirea Sa, cea de-a doua, se va ridica iar Templul Său cel Sfânt şi că va fi zidire măreaţă – cum au arătat proorocii, acolo îşi vor aduce neamurile închinarea înaintea Domnului, Împăratul Împăraţilor, Sărbătorile şi  jertfele Sale iar se vor ţine în el. Domnul vorbeşte în legile care vor fi puse Templului despre tăierea împrejur a inimii şi a trupului, despre lucruri curate şi lucruri necurate, despre toate aşezămintele cele din Legea Lui, pe care i-a dat-o slujitorului Său Moise, şi pe care “creştinii ” o aruncă la o parte

,  zicînd despre ea: “ Legea nu mai trebuie ţinută, că toate jertfele erau preînchipuirea jertfei Domnului, deci (de unde vine această deducţie, acest “deci”, din ce …decurge această concluzie “deşteaptă” ?!? Poate vreun ” gânditor”  “creştin” ne va arăta!) după ce a venit Domnul, acestea şi-au găsit împlinirea, de aceea nu mai trebuie ţinute!“  După cum se vede mai sus, toate lucrurile pe care le arată Domnul despre ultimul Templu vin în contradicţie clară cu această …concluzie “deşteaptă” a “creştinilor” , care spune că  Legea Lui  nu mai trebuie respectată, că Sărbătorile şi jertfele Domnului şi toate celelalte legi ale Lui nu mai sunt valabile.
Că jertfele din Templu simbolizează jertfa Domnului, asta nu înseamnă că ele nu mai trebuie ţinute ! , doar Domnul a zis despre Legea Lui şi despre Sărbătorile şi jertfele de la ele, că sunt veşnice -lui Moise, când i le-a dat,  şi încă o dată prin gura Domnului nostru Iahuşua (Isus): “…înainte de a trece Cerul şi Pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece!“

…Dar Dumnezeu zice una, şi “creştinismul” alta!

CREDINŢA  ADEVĂRATĂ ÎN DUMNEZEU ÎNSEAMNĂ SĂ ASCULŢI DE TOATE PORUNCILE ŞI CUVINTELE CARE IES DIN GURA LUI ŞI SĂ LE ÎNDEPLINEŞTI !

Credinţa în Dumnezeu NU înseamnă să respecţi ceea ce “înţeleg” oamenii din Cuvintele şi Poruncile Lui Dumnezeu, nici măcar ceea ce înţeleg proorocii şi sfinţii din cuvintele Lui Dumnezeu, pe care El li le dă,
CI SĂ ASCULŢI ŞI SĂ FACI ÎNTOCMAI CU CE SPUNE DUMNEZEU!

Şi cel de la care a pornit această  depărtare de la Dumnezeu nu e nimeni altul decât apostolul Pavel! El a trăit printre greci şi a învăţat filosofia grecească. În acest trecut al său îşi are originea felul lui de a gândi  la modul cel mai speculativ şi raţionamentul superficial pe care îl foloseşte pentru a-şi explica rostul Sărbătorilor Lui Dumnezeu, pe care este clar că nu le-a înţeles nici corect, nici complet.

Dacă se vădeşte că un prooroc, sau un sfânt, va face ceva împotriva Cuvintelor Lui Dumnezeu, acel prooroc, sau sfânt, se face vinovat, oricât de mare ar fi fost cinstea de sfânt, sau de prooroc, pe care Domnul i-a dat-o! Deci dacă proorocul, sau sfântul, duce în rătăcire pe alţii, şi pentru păcatul lor, şi pentru rătăcirea lor, că nu au ascultat de Dumnezeu, aceia vor muri, atunci proorocul, sau sfântul, va fi vinovat de  moartea lor, şi se va face vinovat împreună cu ei de faptele lor, care le-au adus moartea. Sângele acelor păcătoşi va fi pe mâinile lor. Nu aşa a făcut Moise, când a tăgăduit pe Dumnezeu în faţa fiilor lui Israel, la apele Meribei? Şi cine era mai mare ca Moise, în afară, doar, de Ioan Botezătorul? Şi nu aşa a greşit proorocul David, când, deşi Domnul l-a uns ca rege al Israelului şi ca prooroc, el a păcătuit ducînd pe un om nevinovat la moarte, pe Urie Heteu, prin mâna comandantului de oaste a israeliţilor, ca să-i ia nevasta? Şi nu aşa a păcătuit chiar Ioan Botezătorul, când s-a îndoit de Domnul, deşi Tatăl îl încredinţase tocmai pe el ca să arate pe Fiul Lui Cel Slăvit lui Israel, când a zis:
“3.– ” Tu eşti Cel Care trebuia să vină, sau trebuie să aşteptăm pe altul?”
4.  Iahuşua le-a răspuns:
– Duceţi-vă şi spuneţi-i lui Ioan ceea ce vedeţi şi auziţi:
5. orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi, iar săracilor li se vesteşte Evanghelia.
6. Şi fericit este cel care nu se va sminti în Mine!”

Iată cum, chiar şi cei mai mari dintre prooroci, greşesc înaintea Lui Dumnezeu. Doar El găseşte vină chiar şi îngerilor Săi, cu atât mai mult oamenilor:
Iov cap.4:
“12. O şoaptă a răzbit până la mine şi urechea mea a prins ceva din ea.
13. În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
14. Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele.
15. Atunci un duh a trecut prin faţa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
16. A stat drept în picioare, dar n-am ştiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, şi aud o voce uşoară care zice:
17. “Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
18. Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi, şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,
19. Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână, şi pe care îi striveşte ca pe o molie.
20. De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
21. Mor, dar nu mor de prea multă înţelepciune“.

Deci, dacă vreun om, va urma smintelii vreunui alt om, fie el prooroc, sau sfânt, se va face prin asta vinovat, fiindcă a nesocotit Poruncile Lui Dumnezeu, pe care El le-a dat oamenilor, ca ei să le ţină cu sfinţenie, şi a urmat unor legi străine de Poruncile Lui! Şi dacă vreun om va urma cuvintelor unui alt om, cuvinte care se împotrivesc învăţăturii Lui Dumnezeu,  chiar dacă acel om care le-a spus ar fi şi cel mai mare sfânt dintre sfinţi, acel om care le-a urmat se va face vinovat şi va muri în păcatul lui pe care-l face, pentru că a nesocotit Poruncile Lui Dumnezeu. De asta a poruncit Dumnezeu ca Poruncile Lui să fie scrise pe hârtie încă de la Moise ca ele să rămână aşa cum le-a spus El, poruncind oamenilor să le cerceteze neobosit şi să le îndeplinească cu râvnă. Dar omul lipsit de dragoste de Dumnezeu nu va face aceste lucruri, fiindcă pe el nu Dumnezeu îl trage ci lumea, şi rămâne în lume şi în păcatele ei, de aceea nu se apropie de Dumnezeu.

Bine, dar acum veţi spune, cum se mai poate şti ce anume a spus proorocul de la Dumnezeu, şi ce anume a spus proorocul de la sine însuşi?
- Când un prooroc a fost ales de Dumnezeu, şi a fost trimis să spună Cuvintele Lui, atunci el va veni şi va spune ceea ce Domnul i-a poruncit, şi care dintre ei ar îndrăzni să nu spună Cuvintele Lui Dumnezeu? …Dar, dacă mai apoi proorocul, fiindcă e om şi e supus greşelii, va greşi el însuşi împoriva Cuvintelor Domnului pe care El i le-a dat să le spună, acel prooroc are păcat, şi este răspunzător pentru păcatul lui! Oricine va urma smintelii acelui prooroc va fi de asemeni vinovat, fiindcă a nesocotit Cuvintele Lui Dumnezeu, şi a urmat smintelii proorocului!

Să urmezi Cuvintelor Lui Dumnezeu, înseamnă să păzeşti toată Legea pe care Domnul a dat-o slujitorului Său, Moşe (Moise), toate Legile puse de Domnul, de la cele date prin Abraham, toate Poruncile date prin proorocii Lui, şi până la Cuvintele DOMNULUI nostru IAHUŞUA, pe care El Însuşi, cu gura Lui le-a poruncit, când s-a coborît pe Pământ, pentru a împlini toată LEGEA LUI DUMNEZEU!

Când un om zice că respectă Legea Lui Dumnezeu, pe care Domnul a dat-o lui Moşe,  toate Legile şi Poruncile Lui Dumnezeu date prin prooroci, şi toate cele date de Însuşi Domnul nostru Iahuşua, dar  care  de fapt nu le ţine pe ele, ci ţine ceea ce “înţeleg” oamenii că spun aceste Legi, acela se înşeală singur, şi, pentru rătăcirea lui, va muri!

Un mesianic ar trebui să respecte toate Poruncile Lui Dumnezeu, fiindcă declară că asta face, dar nu face asta… Ar trebui să asculte de Lege şi de Prooroci, dar ei ascultă de ceea ce “iudeii” “înţeleg” din Lege şi Prooroci. Ar trebui să asculte de Cuvintele şi Poruncile Domnului nostru Iahuşua, dar ei ascultă de ceea ce “creştinii” “înţeleg” din cuvintele Domnului nostru Iahuşua.  Da !  Ei ascultă de datini şi de porunci de-ale omenilor ! Ar trebui să asculte de glasul Lui Dumnezeu, care spune:

“ …Voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.”
5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,”
6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
7. Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:
8. „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Ar trebui să facă diferenţa între Poruncile şi Legile Lui Dumnezeu, şi ceea ce nu este poruncă a Lui Dumnezeu, ci doar poruncă omenească !

Dar ei nu ascultă, nici nu vor să cunoască ce este cu adevărat CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU , ci respectă, fără să le pese, în continuare, învăţături, datini, şi sminteli de-ale oamenilor , şi încalcă prin ele Poruncile Lui Dumnezeu !  Aceştia sunt oameni nepăsători şi leneşi – nu lucreză Lucrul Domnului:

Matit’Iahu (Matei) cap.25:

“24. Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai împrăştiat.
25. Şi temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ. Iată, ai ce este al tău!
26. Şi răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat?
27. Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, şi eu, venind, aş fi luat ce este al meu cu dobândă.
28. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
29. Căci tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce n-are şi ce are i se va lua.
30. Iar pe sluga netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.“

Aceştia nu se îngrijesc ca să vadă dacă Legea Domnului este ţinută aşa cum trebuie, sunt oameni care dorm – nu pricep nimic din Poruncile Lui Dumnezeu, ca şi părinţii lor, care erau la fel de nepăsători faţă de Legea Lui, şi care astfel au păcătuit şi au nesocotit Cuvintele Domnului:

Matit’Iahu cap. 24:

“42. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru.
43. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa.
44. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.
45. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp?
46. Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcînd aşa.
47. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune.
48. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie,
49. Şi va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii,
50. Veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte,
51. Şi o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.“

Ce sunt religiile şi cultele în care oamenii se împart după locul din lume în care s-a născut fiecare ? – Tradiţii şi învăţături de-ale oamenilor! Tradiţiile şi învăţăturile omeneşti îi despart de Dumnezeu, iar Poruncile şi Cuvintele Lui Dumnezeu sunt ţinute doar dacă se potrivesc tradiţiei lor! De respectarea Poruncilor Lui Dumnezeu nu se ocupă atât cât se ocupă de respectarea tradiţiilor şi învăţăturilor lor omeneşti. Sunt pierduţi fiindcă încalcă Poruncile Lui Dumnezeu! Blestemate sunt tradiţiile şi învăţăturile omeneşti care duc pe om departe de Dumnezeu! Blestemate sunt religiile şi cultele oamenilor, şi fericit e omul care iubeşte şi ţine ca pe o comoară a lui cea mai de preţ Poruncile Lui Dumnezeu, şi a cărui credinţă şi religie este Dumnezeu şi numai El! Că Dumnezeu nu a poruncit oamenilor să ţină cuvintele altor oameni -ci dimpotrivă !- şi nici să urmeze religiilor, ci El a poruncit ca oamenii să împlinească întru totul Poruncile Lui!

Domnul zice :

” …îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi în sinagogi,
7. şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: „ Rabi ”.
8. Voi să nu vă numiţi „Rabi”, că unul este Rabi (Învăţătorul vostru): Maşia, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Să nu numiţi pe nimeni „Părinte” pe pământ, fiindcă unul este Părintele vostru – Cel din Ceruri ! ”,   iar ei tocmai asta fac, şi îşi spun unul altuia “Rabi”, întocmai ca “iudeii” , iar aşa-zişii “creştini” îi spun preotului lor: ” Sărut mâna Părinte” !!!

Domnul Dumnezeu zice :

10. ,,Vorbeşte fiilor lui Israel, şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri   este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, să prăznuiască şi acesta Pesahul în cinstea Domnului.
11. Să-l prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara, şi să-l mănânce cu azimă şi ierburi amare.
12. Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu zdrobească niciun os. Să-l prăznuiască după toate poruncile privitoare la Pesah.”  , dar ei îl ţin după datina “iudeilor“, tot în prima lună, încălcînd Legea Domnului cu privire la cei necuraţi !

Domnul Dumnezeu zice:

Ieşirea cap.20:

“8. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti.
9. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale,
10. Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine.” -  dar ei în ziua de Sabat îşi văd liniştiţi de treburile lor, folosesc curentul electric şi munca celor din centralele electrice, aprinzînd becul, se uită la televizor şi folosesc munca celor din televiziuni, exact cum fac “creştinii” !

Domnul zice:

Ieşirea cap.35:
«2. Şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie ziua voastră sfântă, o zi de odihnă închinată Domnului; oricine va lucra în ziua aceea să fie pedepsit cu moartea.
3. Să nu aprindeţi focul în nici una din locuinţele voastre în ziua de Sabat.»“,  iar ei îşi aprind lumânări cu o zi înainte, întocmai după datina “iudeiilor”, ca să aibă lumină de Sabat, zicînd că dacă focul e aprins cu o zi înainte nu mai e păcat să ai aprins focul în ziua de Sabat, şi astfel calcă Porunca Domnului care spune “să nu aprindeţi focul în niciuna din locuinţele voastre”- tocmai ca să nu ai foc aprins, în casa ta, în ziua de Sabat !, şi nu mai păstrează sfinţenia zilei de Sabat în felul acesta, ci o spurcă prin faptele lor.

... Şi mai încalcă în multe alte feluri Legile Lui Dumnezeu, dar lor nu le pasă! Ei nu pricep, că sunt tari de cerbice, la fel ca părinţii lor care au încălcat Poruncile Domnului, şi pentru care Domnul i-a alungat din pământul făgăduit şi din Templul Său, şi a adus asupra lor toate blestemele şi nenorocirile srise în LEGĂMÂNTUL DOMNULUI, pe care El l-a încheiat cu părinţii lor în pustie, la ieşirea din Egipt, când a spus:

Levitic cap.26, BINECUVÂNTAREA ŞI BLESTEMUL :

“1. Să nu vă faceţi idoli, nici chipuri cioplite; nici stâlpi să nu vă ridicaţi; nici pietre cu chipuri cioplite cu dalta să nu vă aşezaţi în pământul vostru, ca să vă închinaţi la ele, că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2. Zilele de odihnă ale Mele să le păziţi şi Locaşul Meu cel Sfânt să-l cinstiţi, că Eu sunt Domnul!
3. De veţi umbla după Legile Mele şi de veţi păzi şi împlini Poruncile Mele,
4. Vă voi da ploaie la timp, pământul şi pomii îşi vor da roadele lor.
5. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor, culesul viilor va ajunge până la semănat; veţi mânca pâinea voastră cu mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru fără primejdie.
6. Voi trimite pace pe pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura; voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece prin pământul vostru.
7. Veţi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea voastră.
8. Cinci din voi vor birui o sută şi o sută din voi vor goni zece mii şi vor cădea vrăjmaşii voştri de sabie înaintea voastră.
9. Căuta-voi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea copii, vă voi înmulţi şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi.
10. Veţi mânca roadele vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi.
11. Voi aşeza Locaşul Meu (Templul) în mijlocul vostru şi sufletul Meu nu se va scârbi de voi.
12. Voi umbla printre voi, voi fi Dumnezeul vostru şi voi poporul Meu.
13. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată!
14. Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veţi păzi aceste Porunci ale Mele,
15. De veţi dispreţui Aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul vostru de Legile Mele, neîmplinind Poruncile Mele, şi călcînd LEGĂMÂNTUL MEU,
16. Atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca.
17. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga.
18. Dacă nici după toate acestea nu Mă veţi asculta, atunci înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre.
19. Voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul vostru ca arama.
20. În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da poamele lor.
21. Dacă şi după acestea veţi umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi, atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit pentru păcatele voastre;
22. Voi trimite asupra voastră fiarele câmpului, care vă vor lipsi de copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi împuţina aşa, încât se vor pustii drumurile voastre.
23. Dacă nici după aceasta nu vă veţi îndrepta, împotrivindu-vă Mie,
24. Atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra voastră şi vă voi lovi înşeptit pentru păcatele voastre.
25. Voi aduce asupra voastră sabie răzbunătoare, ca să răzbune Legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în oraşele voastre, voi trimite asupra voastră molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului.
26. Pâinea, care vă hrăneşte, o voi lua de la voi; zece femei vor coace pâine pentru voi într-un cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura.
27. Dacă nici după aceasta nu Mă veţi asculta şi veţi păşi împotriva Mea,
28. Atunci şi Eu cu mânie voi veni asupra voastră şi vă voi pedepsi înşeptit pentru păcatele voastre;
29. Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi din carnea fiicelor voastre.
30. Dărâma-voi înălţimile voastre şi voi strica stâlpii voştri; trupurile voastre le voi prăbuşi sub dărâmăturile idolilor voştri şi se va scârbi sufletul Meu de voi.
31. Oraşele voastre le voi preface în ruine, voi pustii Locaşurile voastre cele Sfinte (Templele) şi nu voi mirosi miresmele plăcute ale jertfelor voastre.
32. Pustii-voi pământul vostru aşa încât să se mire de el vrăjmaşii voştri care se vor aşeza pe el;
33. Iar pe voi vă voi risipi printre popoare; în urma voastră Îmi voi ridica sabia şi va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre dărâmate.
34. Atunci pământul se va bucura de odihnele sale în zilele pustiirii lui; când voi veţi fi în pământul vrăjmaşilor voştri, atunci pământul vostru se va odihni şi se va bucura de odihna lui.
35. În toate zilele pustiirii lui el se va odihni cât nu s-a odihnit în zilele de odihnă ale voastre, când locuiaţi voi în el.
36. Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga.
37. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere să vă împotriviţi vrăjmaşilor voştri.
38. Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri.
39. Iar cei ce vor rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor în pământurile vrăjmaşilor. voştri, se vor usca şi pentru păcatele părinţilor lor.
40. Atunci îşi vor mărturisi fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor, cum au săvârşit ei nelegiuiri împotriva Mea şi au păşit împotriva Mea.
41. Pentru care şi Eu am venit cu mânie asupra lor şi i-am adus în pământul vrăjmaşilor lor; atunci se va supune inima lor cea netăiată împrejur şi vor suferi ei pentru nelegiuirile lor.
42. Şi Eu Îmi voi aduce aminte de Legământul Meu cu Iacov, de Legământul Meu cu Isaac, şi de Legământul Meu cu Avraam Îmi voi aduce aminte, şi de pământ Îmi voi aduce aminte.
43. Când pământul va fi părăsit de ei şi el se va bucura de odihna lui, golit fiind de ei, şi ei vor suferi pentru fărădelegi şi pentru că au nesocotit Legile Mele şi sufletul lor s-a scârbit de Aşezământul Meu;
44. Când vor fi ei în pământul vrăjmaşilor, Eu nu-i voi dispreţui şi nu Mă voi scârbi de ei, aşa încât să-i pierd şi să stric Legământul Meu cu ei, că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45. Îmi voi aminti de ei pentru Legământul încheiat cu strămoşii lor, pe care i-am scos din pământul Egiptului, înaintea ochilor popoarelor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul”.

Aşa încalcă aceştia Legile Sfinte ale Domnului! Eu însumi, cu amărăciune şi tristeţe trebuie să o spun, nu am întâlnit niciun om care să respecte aşa cum ar trebui Cuvintele şi Legile Dumnezeului nostru, sau, măcar, să dorească să le respecte. Nici măcar vreunul din mesianici n-am întâlnit, care să facă acest lucru. Cunoaşterea de Dumnezeu lipseşte, de acea nici Dumnezeu nu vrea să mai audă de noi, ci ne-a părăsit de mult, după vorba proorocului:

Hoşea (Osea) cap.3:

“3. Şi i-am zis: “Zile fără număr vei sta aşa, nu vei desfrâna şi nu vei fi a nici unui bărbat, şi Eu voi face asemenea faţă de tine”.
4. Că zile fără de număr fiii lui Israel vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere aminte, fără efod şi fără terafimi.“

Sărbătoarea Corturilor.

In luna a 7-a, din ziua a 15-a până în ziua a 22-a este Sărbătoarea Corturilor, sau a Ultimelor Roade

(de pe 14 până pe 21 octombrie) :

Levitic 23 (NTR)
33. Sărbătoarea Corturilor. Domnul i-a zis lui Moise:
34. „Spune-le israeliţilor: «În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să ţineţi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
35. În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă în timpul ei.
36. Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; în ziua a opta să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă în timpul ei.
37. Acestea sunt Sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora va trebui să vestiţi adunări sfinte, pentru a aduce Domnului jertfe mistuite de foc – arderi de tot şi daruri de mâncare, jertfe şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărîtă
38. – în afară de Sabatele dedicate Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiţi Domnului.
39. În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea, după ce aţi adunat roadele ţării, să ţineţi Sărbătoarea Domnului, timp de şapte zile; atât prima, cât şi a opta zi să fie o zi de odihnă.
40. În prima zi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de râu; să vă bucuraţi înaintea Domnului Dumnezeul vostru, timp de şapte zile.
41. În fiecare an să ţineţi această Sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Să o ţineţi în luna a şaptea – este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile.
42. Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi israeliţii să locuiască în corturi,
43. pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărît ca israeliţii să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!»“

Sărbătoarea Curăţirii Templului.

Miercuri 8 oct. ora 18:20-Joi 9 oct. ora 19:20 !

Zi de post şi de mărturisire a păcatelor noastre înaintea Domnului.

În această zi nu se mănâncă şi nu se bea nimic, nu se face nici un fel de muncă.

A sosit Sărbătoarea Trâmbiţelor-2008!

Sărbătoarea Sfântă a Domnului Dumnezeului nostru, Sărbătoarea Trâmbiţelor, ţine de:

Luni(29sept.2008)ora 18:40 -până
Marţi(30sept.2008)ora19:40.

Ea vesteşte Poporul prin sunete de trâmbiţe pregătirea pentru marea Sărbătoare a Curăţirii Templului, adică a Curăţirii Poporului Domnului de păcate înaintea Sfântului lui Israel, căci acesta este Templul Său, începînd cu cea a marelui preot, continuînd cu a  celorlalţi preoţi, apoi a judecătorilor, sau căpeteniilor Poporului, şi sfârşind cu cea a restului Poporului, fraţii lor, care au mai rămas.

Atenţie ! :  În această zi nu se face nici o muncă, la fel ca în ziua de Sabat!

Despre numele originar al Domnului nostru…

Am văzut un studiu asupra numelui Domnului nostru Maşia pe site-ul EliYah.com. Studiul este bine documentat, asta se vede de altfel şi din importanţa pe care autorul o dă cunoaşterii exacte a lui, despre care, crede el, este indispensabil mântuirii. Nu sunt de acord cu aceste lucruri, dar sunt de acord cu faptul că este bine ca noi să utilizăm numele originar al Domnului nostru, măcar in semn de respect pentru limba în care este el spus, iar dacă se foloseşte o traducere a sa, să se folosească una cât mai apropiată ca sens şi corectă din punct de vedere gramatical. Nu de puţine ori mi s-a dat să văd prin articolele scrise în limba română numele “Yahweh”, sau “Yeshua”, etc, scrise evident în limba engleză. Oameni buni, limba română are regulile sale de scriere, să le folosim, că pentru asta au fost făcute! Numele “YHVH” se scrie “IHVH”, iar “Yeshua”  se scrie “Ieşua”, etc. În legătură cu părerea lui EliYah despre faptul că numai numele originar al Domnului nostru este cel care aduce mântuirea, cred că este, după cum spuneam, incorectă! Un nume ebraic este de fapt un cuvânt, sau un grup de cuvinte, care este(sunt) transformat(e) în substantiv propriu. Un exemplu este: “Chefa” (Petru), care înseamnă: “Piatră”. La fel şi cu numele Domnului nostru, el înseamnă “Iahu salvează”, şi potrivit cercetărilor amintite mai sus, se pare că era: “Iahuşua“. Până acum se folosea extensiv forma “Ieşua”, alţii foloseau forma “Iaşua”, etc.   “Iah” , sau “Iahu”, care este des întâlnit în numele ebraice, este prescurtarea pentru “IHVH”, care înseamnă: “Cel Ce Este”. Dar să lămurim un lucru: ce este oare un cuvânt, v-aţi întrebat vreodată?… Un cuvânt nu este altceva decât o codificare în sunete (sau litere, când este sub formă scrisă) a unei idei, a unei noţiuni. De exemplu în limba română pentru a exprima ideea de barcă se foloseşte, evident, cuvântul “barcă”, în limba engleză se foloseşte cuvântul “boat” pentru a exprima acelaşi lucru, şi exemplele pot continua. Ceea ce vreau să subliniez este faptul că nu este important codul de sunete, cuvântul, cu care exprimi un lucru, importantă este ideea pe care o reprezintă acel cuvânt. Numele proprii ebraice sunt formate din astfel de cuvinte, deci când cineva spune Isus, sau spune Ieşua, sau Iahuşua, nu este până la urmă o problemă atât de mare atâta timp cât se înţelege prin ele aceeaşi idee, aceeaşi persoană, cea a Domnului  nostru, şi că el semnifică în limba de origine “Iahu salvează”! Trebuie să mai adaug un lucru, şi anume că, deşi “Ieşua” nu este numele ebraic al Domnului nostru, ci forma aramaică, de fapt aramaizată, a lui, cu toate astea, mai mult ca sigur Domnul nostru a fost numit cu acest nume, pentru că aramaica era des folosită in aceea perioadă pe teritoriul Israelului (poate chiar mai des folosită ca ebraica!).

Numele Isus din limba română vine din grecescul “Iesous”, care la rândul lui a provenit din numele în aramaică “Ieşua”, care evident provine din numele original în ebraică “Iahuşua“.

Stabilirea Sărbătorilor Lui Dumnezeu. Învăţături care duc în rătăcire de la cuvintele Lui Dumnezeu.

-Pesahul.
La ieşirea din Egipt Domnul le-a poruncit evreilor să ţină Pesahul (Paştele) şi Sărbătoarea Azimilor, după legile stabilite pentru ele, ca Sărbători veşnice:
Ieşirea cap.12:
„1. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului:
2. ,,Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.
3. Vorbiţi întregii adunări a lui Israel, şi spuneţi-i: „În ziua a zecea a acestei luni, toţi să ia un miel de fiecare cap de familie, un miel de fiecare familie.
4. Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia împreună cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta.
5. Să fie un miel fără meteahnă, de parte bărbătească, de un an; puteţi să luaţi un miel sau un ied.
6. Să-l păstraţi până în ziua a paisprezecea a acestei luni; şi toată adunarea lui Israel să-l junghie seara.
7. Să ia din sângele lui, şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca.
8. Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc; şi anume s-o mănânce cu azimă şi cu verdeţuri amare.
9. Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă; ci să fie fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele.
10. Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămânea ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.
11. Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare, şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă, căci este Pesahul Domnului.
12. În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului, şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împrotiva tuturor zeilor Egiptului. Eu sunt Domnul!
13. Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici urgia atunci când voi lovi ţara Egiptului.
14. Şi pomenirea acestei zile s-o păstraţi, şi s-o prăznuiţi ca Sărbătoare în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
15. Timp de şapte zile, veţi mânca azimă. Din cea dintâi zi veţi scoate aluatul din casele voastre: căci oricine va mânca pâne dospită, din ziua întâi până în ziua a şaptea, va fi nimicit din Israel.
16. În ziua dintâi veţi avea o adunare de Sărbătoare Sfântă; şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de Sărbătoare Sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; în afară de ceea ce trebuie să mănânce fiecare, doar asta puteţi face.
17. Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri.
18. În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimă, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii.
19. Timp de şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre. Căci oricine va mânca pâne dospită, va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş.
20. Să nu mâncaţi pâne dospită; ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimă.”

Care este prima lună a anului.
În primul rând Domnul stabileşte aici că această lună să le fie prima lună a anului : ,,Luna aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului.” Dar unii au desfiinţat această lege pusă de Domnul şi spun că luna a şaptea este prima lună a anului! Despre aceştia spunea Domnul Ieşua Maşia:
Matei cap.15:
„ 1. Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Ieşua, şi I-au zis:
2. ,,Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mânile când mănâncă.”
3. Drept răspuns, El le-a zis: ,,Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre?
4. Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.”
5. Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu,”
6. nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre.
7. Făţărnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis:
8. „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
9. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţînd ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Noi trebuie să împlinim cuvântul Lui Dumnezeu, iar cine vorbeşte împotriva Lui ştim că este blestemat! Trebuie să ne ferim de aceste învăţături date de oameni care ne îndepărtează de Dumnezeu, fiindcă am deveni noi înşine blestemaţi dacă le-am urma!
- Cine poate mânca Pesahul. Iată ce spune Domnul cu privire la acest lucru:
Ieşirea cap.12:
„43. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: ,,Iată porunca privitoare la Pesah: Niciun străin să nu mănânce din el!
44. Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din el.
45. Străinul şi simbriaşul să nu mănânce din el.
46. Să nu-l mănânce decât într-o singură casă; să nu scoateţi deloc carnea lui afară din casă, şi să nu zdrobiţi niciun os.
47. Toată adunarea lui Israel să facă Pesahul.
48. Dacă un străin, care va locui la tine, va vrea să facă Pesahul Domnului, toţi cei de parte bărbătească din casa lui va trebui să se taie împrejur; apoi se va apropia să-l facă, şi va fi ca şi băştinaşul; dar niciun om netăiat împrejur să nu mănânce din el!
49. Aceeaşi lege va fi şi pentru băştinaş şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.”

- Deci numai cei care s-au tăiat împrejur pot mânca din mielul Pesahului!
De asemenea se arată că în afară de această condiţie mai trebuie îndeplinită una pentru a mânca Pesahul în luna întâi:

Numerii cap.9:
„ 6. S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Pesahul în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7. Şi oamenii aceia au zis lui Moise: ,,Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărîtă darul cuvenit Domnului în mijlocul fiilor lui Israel”
8. Moise le-a răspuns: ,,Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.”
9. Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:

10. ,,Vorbeşte fiilor lui Israel, şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri   este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, să prăznuiască şi acesta Pesahul în cinstea Domnului.
11. Să-l prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara, şi să-l mănânce cu azimă şi ierburi amare.
12. Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineaţa, şi să nu zdrobească niciun os. Să-l prăznuiască după toate poruncile privitoare la Pesah.

13. Dacă cineva nu este necurat, şi nici nu este în călătorie, şi totuşi nu prăznuieşte Pesahul, sufletul acela să fie tăiat din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărîtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14. Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Pesahul Domnului, să ţină Pesahul după legea şi poruncile privitoare la Pesah. Aceeaşi lege să fie între voi, şi pentru străin şi pentru băştinaş.”

- Deci trebuie să nu fie necurat prin atingere de vreun mort! Iar dacă este necurat prin atingere de mort, atunci trebuie să facă Pesahul în luna a doua, în ziua a paisprezecea, spre seară, după toată rânduiala Pesahului. La fel şi pentru cel care se află printre neamuri străine, şi acela trebuie să facă Pesahul în acelaşi fel, în luna a doua, pentru că toţi cei care se află printre străini sunt necuraţi prin atingere de om necurat. Nicidecum aşa cum oamenii fără Dumnezeu învaţă, că Pesahul trebuie ţinut în diasporă în prima lună, cum porunceşte Domnul pentru cei curaţi din Israel. Cum să încalci porunca Lui Dumnezeu, nu va cade blestemul peste cel ce face asta? Şi pentru că nici în Israel oamenii nu pot ţine Legea Lui Dumnezeu şi că sunt necuraţi (fiindcă legile pentru curăţenie ale Domnului nu se ţin nici în Israel),  şi aceia trebuie să ţină Pesahul ca orice om necurat. Noi toţi suntem necuraţi pentru El, pentru că El nu-Şi mai ţine privirea asupra noastră, nu mai ascultă cuvintele noastre, nici rugăminţile noastre de iertare îndreptate către El, noi nu putem să ne curăţim după cum Domnul a poruncit, prin stropirea în a treia zi şi în a şaptea zi cu apă de curăţire, nici să aducem jertfa de iertare a păcatelor noastre la Sărbătoarea Curăţirii! Şi s-a împlinit proorocia care spune:
Osea cap.9:
„ 3. Nu vor rămâne în ţara Domnului. Efraim se va întoarce în Egipt, şi în Asiria vor mânca mâncăruri necurate.
4. Nu vor aduce Domnului vin ca jertfă de băutură, căci nu-I vor fi plăcute acestea. Pânea lor le va fi ca o pâine de jale; toţi cei ce vor mânca din ea, se vor face necuraţi; căci pânea lor va fi numai pentru foamea lor, şi nu va mai intra în Templul Domnului!
5. Ce veţi face în zilele de praznuire, în zilele de Sărbătoare ale Domnului? ”
[…]
15. … „Din pricina gândurilor lor cele rele, îi voi alunga din Templul Meu, nu-i voi mai iubi nicidecum!”
[…]
„ 17. Dumnezeul meu îi va lepăda, pentru că nu L-au ascultat. Vor rătăci printre neamuri.”

Cei ce s-au abătut de la Dumnezeu zic că în diasporă trebuie să se prelungească toate Sărbătorile timp de două zile în loc de una- cum este rânduit de Domnul. Toate acestea ne fac să încălcăm Legea Lui Dumnezeu. Şi aşa că L-am amărât destul cu neascultarea noastră până acum, de ce să adăugăm noi păcate peste păcate? Nu ne va ajunge urgia pe toţi dacă ne vom îndărătnici mereu să încălcăm Legile Lui? Să împlinim Legea Lui aşa cum se cuvine! De îndepărtat ne-am tot îndepărtat de El, oare când ne va ajunge cu rătăcirea şi ni se va face scârbă de ea, că Domnul a tot strigat către părinţii noştrii, prin proorocii pe care i-a trimis, ca să ne întoarcem la ascultarea cuvintelor Lui, şi nici ei şi nici noi se pare că nu vrem să ascultăm de glasul Lui! În schimb se pare că ne plac, la fel ca părinţilor noştri să mergem după cuvintele oamenilor celor fără de minte şi judecată, şi să lăsăm la o parte cuvântul care iese din gura Lui Dumnezeu. Cu adevărat cuvintele oamenilor sunt blestemate, fiindcă ele ne despart de Dumnezeu! Dacă un om vorbeşte, atunci să vorbească cuvintele Lui Dumnezeu, altfel nu se va pomeni că face un lucru care-i va fi laţ şi moarte? Cum să nu asculţi glasul Lui Dumnezeu? Cum să laşi pe Cel Atotputernic să strige către tine fără să îţi pese? Ce nebunie! Ce urâciune! Nu este Domnul Cel de la care vine binecuvântarea vieţii? Toţi cei care învaţă spre încălcarea Legilor Lui sunt daţi blestemului! Să ne ferim de urâciunile acestea! Să ne venim în fire, să ne aducem aminte de Dumnezeul nostru, de cuvintele Lui, de strigătele Lui către părinţii noştri de a se întoarce la El şi de a asculta de ceea ce spune El! Câtă dragoste, din partea Lui pentru noi, nişte oameni de nimic, câtă dragoste să strige către noi atâta timp, deşi noi ne uitam în altă parte şi nu-L luam în seamă tocmai pe Făcătorul Lumii! – N-am să pot să înţeleg! Cu adevărat Domnul nostru este Sfântul care apără dreptatea şi urăşte răul, cu adevărat noi şi părinţii noştrii suntem nişte blestemaţi pentru ceea ce am făcut faţă de El! Cine ne mai poate curăţi de urâciunile noastre? Noi ne-am mânjit cu răutate în aşa fel încât ne-a intrat de-a dreptul in piele!

Osea cap.10:
„ 7. Dar poporul Meu este hotărât să se despartă de Mine. Îl strig dar el nici nu ridică ochii spre Mine.
8. O, cum te voi lăsa Efraime! Cum te voi părăsi Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioară pe Adma şi te voi face ca Ţeboimul! Inima se zbate în mine, mila mă cuprinde!”
,cap.3:
„ 6. Poporul Meu va pieri…, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Şi pentru că tu ai trecut cu vederea cunoaşterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preoţia Mea. Şi fiindcă tu ai uitat de Legea Domnului, şi Eu voi uita pe fii tăi.”

Domnul spune: (Matei 23):
„ 2. [...] Cărturarii şi fariseii stau în scaunul lui Moise.”
[…]
“ 5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviţi de oameni, căci îşi lăţesc filacteriile şi îşi măresc ciucurii de pe poale.
6. Şi le place să stea în capul mesei la ospeţe şi în băncile dintâi în sinagogi,
7. şi să li se plece lumea în pieţe şi să fie numiţi de oameni: „ Rabi ”.
8. Voi să nu vă numiţi „Rabi”, că unul este Rabi (Învăţătorul vostru): Maşia, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Să nu numiţi pe nimeni „Părinte” pe pământ, fiindcă unul este Părintele vostru – Cel din Ceruri ! ”,

dar cei care nu cunosc pe Dumnezeu, deşi susţin sus şi tare că-L cunosc şi că ar urma căile Lui, tocmai asta fac! Faptele lor îi dă în vileag că umblă în minciună! Batjocoresc pe Dumnezeu  fără să arate pic de ruşine, pentru că fac tocmai opusul poruncilor Lui. Aceştia spun „preoţilor” lor : „Sărut-mâna Părinte” ! Dar Domnul Dumnezeu este Părintele nostru, cum pot aceştia să facă un lucru atât de urâcios?… Şi „preoţii” lor le răspund : „Să trăieşti!” , deci încuviinţează şi întăresc fapta de neascultare a Domnului, Care este adevăratul Părinte! Nicicând să nu numim pe un om „părinte”, fiindcă Domnul Dumnezeul nostru este Părintele nostru! Şi nici „Rabi” să nu numim pe nimeni, că Domnul nostru Ieşua Maşia este: Rabi, Învăţătorul nostru! – Pentru un om se poate folosi cuvântul „învăţat”, dacă acesta a învăţat de la Dumnezeu ceea ce trebuie să ştie pentru a trăi! Iar cuvântul „învăţător” să fie folosit doar pentru a numi pe Dumnezeu, aşa cum este porunca ieşită de la El!

Sărbătorile date de Dumnezeu. Sabatul.

Care sunt adevăratele semnificaţii ale Sărbătorilor Lui Dumnezeu.
La ieşirea din Egipt Domnul le-a poruncit Evreilor să ţină Paştele (Pesahul) şi Sărbătoarea Azimilor, după legile stabilite pentru ele, ca sărbători veşnice. El le-a poruncit apoi să ţină Sărbătoarea Primelor Roade, la cincizeci de zile după aducerea snopului legănat. Pesahul a căzut în ziua eliberării din sclavia egipteană, iar Sărbătoarea Primelor Roade în momentul primirii Tablelor Legii pe muntele Sinai. Dar adevărata lor semnificatie, ceea ce închipuiau ele, era de fapt altceva. Ştim asta din momentul în care a fost răstignit Domnul nostru Ieşua Maşia. Mielul jertfit de Pesah simbolizează pe Domnul nostru, prin a Cărui sânge jertfit trăim cu toţii. După Pesah urmează Sărbătoarea Azimilor, în care se mănâncă pâinea durerii, aceasta reprezentînd durerea după răstignirea Mântuitorului, dar în acelaşi timp şi necredinţa unor ucenici- doar în a opta zi, când Domnul S-a arătat a doua oară, a crezut şi Toma, în sfârşit:

Ioan, cap. 20:
” 24. Toma, zis Geamănul, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Ieşua.
25. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: “Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: ,”Dacă nu voi vedea în mânile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
26. După opt zile, ucenicii lui Ieşua erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe cînd erau uşile încuiate, a venit Ieşua, a stat în mijloc, şi le-a zis: “Pace vouă!”
27. Apoi a zis lui Toma: “Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mânile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”
28. Drept răspuns, Toma I-a zis: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29. “Tomo” i-a zis Iaşua, “pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

De asemenea în a doua zi a Sărbătorii Azimilor trebuie adus snopul legănat. Acesta ştim că reprezintă suflarea Duhului Sfânt asupra ucenicilor şi a celor care erau cu ei împreună, în ziua învierii Domnului:

Ioan, cap.20:
“ 19. În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Ieşua, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: “Pace vouă!”
20. Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mânile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.
21. Ieşua le-a zis din nou:”Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.”
22. După aceste vorbe, a suflat peste ei, şi le-a zis: “Luaţi Duh Sfânt!
23. Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.”

Urmează la cincizeci de zile după această zi, coborîrea Duhului Sfânt din nou, peste mulţimea de credincioşi. Aceasta coincide cu Sărbătoarea Primelor Roade, când se seceră grâul:

Faptele Apostolilor, cap.1:
“ 4. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, “pe care,” le-a zis El, “aţi auzit-o de la Mine,
5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
6. Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: “Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”
7. El le-a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.
8. Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pămîntului.”
Cap.2:
”1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaş loc,
2. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.
4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. ”

Semnificaţiile acestea sunt de netăgăduit. Lucrurile pe care le simbolizează celelalte Sărbători care au mai rămas: Sărbătoarea Trâmbiţelor, Sărbătoarea Curăţirii şi Sărbătoarea Strângerii Roadelor, încă nu s-au produs. Ele vor avea loc, cel mai probabil, când Domnul Îşi va întoarce din nou Faţa Sa către noi, când pedeapsa pentru păcatele noastre faţă de El se va împlini:

Isaia, cap.40:
“  1. “Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru.
2. Spuneţi Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mîna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.
3. Un glas strigă: “Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locuri neumblate un drum pentru Dumnezeul nostru!
4. Orice vale să se înălţe, orice munte şi orice deal să se plece, să fie cele strâmbe, drepte, şi cele colţuroase, căi netede!
5. Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a grăit.
6. Un glas zice: “Strigă!” -Şi eu am răspuns: “Ce să strig?” -”Orice făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.
7. Iarba se usucă, floarea cade, când trece Duhul Domnului peste ea” -Într-adevăr, poporul este ca iarba:
8. Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac.
9. Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor lui Iuda: “Iată Dumnezeul vostru!
10. Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere, şi porunceşte cu braţul Lui. Iată că plata este cu El, şi răsplătirile vin înaintea Lui.
11. El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua miei în braţe, îi va ţine la sânul Lui, şi va călăuzi blând oile care alăptează.”

-  Şi ştim că mai înainte de a veni Domnul nostru iară, va veni mai înainte de El Ilie, “care va aşeza din nou toate”!

Deci ce înseamnă Sabatul, în contextul acesta? Sabatul este mare sărbătoare, ce semnifică el defapt? Să semnifice el odihna Lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi a facerii Lumii? A fost oare Lumea făcută în şapte zile? Sau, ca şi în celelalte cazuri semnificaţia ei principală este alta decât cea declarată la început? Mai înainte de a vedea ce semnificaţie are Sabatul, să clarificăm un subiect care mie mi se pare foarte important la ora actuală, fiindcă el a stârnit un conflict de-a dreptul inutil.

Facerea Lumii. Creaţionism sau Evoluţionism.
Acest subiect stârneşte o luptă nemaiauzită până acum, pe de o parte ştiinţa descoperă noi lucruri despre felul în care Lumea a luat naştere, iar pe de cealaltă parte a apărut acest curent în creştinism şi în iudaism care neagă aceste descoperiri ştiinţifice. Acest conflict ia amploare, şi pare să atragă de partea lui pe toţi credincioşii acestor religii, lucru care pe mine mă îngrijorează profund, fiindcă oamenii aceştia se îndreaptă spre o cale cu totul greşită!
A fost oare Lumea făcută în şapte zile?
Atunci când copii voştri vă întreabă despre cum au fost făcuţi, voi le spuneţi că i-a adus barza! De ce oare? Fiindcă sunteţi răi, şi le vreţi răul? Vreţi să le daţi minciună în loc de adevăr?  Sau faceţi asta fiindcă aveţi un motiv foarte bun de a o face…?   Un copil nu poate înţelege asemenea lucruri, el s-ar sminti dacă i s-ar spune adevărul, de aceea îi spuneţi că l-a adus barza! Şi vă ziceţi : “Când va creşte, el însuşi va cunoaşte de la sine aceste lucruri, chiar dacă nimeni nu-i va arăta, fiindcă înţelepciunea lui va creşte odată cu el, şi atunci el va fi pe deplin pregătit să cunoască adevărul! ” . Tot aşa este şi cu omul. El a vrut să cunoască cum a fost făcută Lumea, cum au apărut oamenii şi celelalte lucruri care-i înconjoară. Putea el pe vremea lui Moise să priceapă asemenea lucruri?  De aceea Domnul le-a vorbit despre Facerea Lumii în cuvinte simple, fiindcă ei nu puteau pricepe felul în care a luat naştere Lumea aşa cum noi putem astăzi să pricepem cu ajutorul cunoştinţelor pe care le avem adunate. Pe ei i-ar fi smintit dacă li se spunea adevărul, fiindcă cunoştinţele lor despre Lume, în general, erau prea puţine atunci ca să-şi poată explica asemenea lucruri complexe! Până şi un copil care se pregăteşte de primul an de şcoală, pricepe până la această vârstă că nu există Bau-Bau, Moş Crăciun, şi că nu l-a adus barza! Şi atunci, dacă aceste lucruri sunt atât de simple,  de ce unii oameni, care sunt oameni în toată firea, continuă să susţină nişte inepţii pentru mintea pe care o au? Nu este oare o ruşine că se întâmplă asta la nişte persoane de la care te-ai aştepta la cu totul altceva? Nu este asta un lucru de râsul Lumii ? Oare când vor creşte aceşti oameni la minte?
- Vina pe care o poartă cei ce înţeleg. Când se întâmplă acest lucru să ştiţi că el nu rămâne fără consecinţe! Când un om care crede în Domnul spune asemenea lucruri, el Îl face de râs prin asta pe Însuşi Dumnezeu! Dar şi mai rău de atât este că nimeni dintre creştini nu ia atitudine împotriva acestor aberaţii! Să-i laşi pe aceşti oamenii să zacă în întunericul nepricepceperii fără să-ţi fie milă de ei? Nu este asta o cruzime? Şi nu e asta o laşitate? “Omul înţelept, care tace înaintea celui fără minte, e ca un arc (încordat) care scapă din mână”, spune proverbul… Dacă aceste lucruri sunt înţelese, se poate trece şi la explicarea semnificaţiei Sabatului.

Am văzut pe rând cum fiecare din Sărbătorile Domnului reprezintă câte un eveniment important care s-a petrecut cu Domnul şi cu cei care L-au urmat. Şi atunci ce poate semnifica Sabatul? Este atât de simplu de a ne da seama! Sabatul a căzut chiar în ziua cât a stat Domnul Ieşua Maşia în mormânt, El a fost răstignit vineri, şi a fost pus în mormânt seara, înainte de a începe Sabatul, şi a stat acolo până a înviat Duminică dimineaţa devreme! Sabatul, Odihna Domnului – numele ei ne arată clar ce semnifică ea, ea este ziua în care Domnul nostru a odihnit în mormânt! De aceea a ţinut Domnul nostru să nu lucrăm în ea nimic şi să păzim legea acestei zile cu sfinţenie ! Sabatul trebuie să semnifice un eveniment ce s-a petrecut în timpul şi după Jertfa Domnului nostru, aşa cum se vede din modelul pe care îl urmează celelalte Sărbători ale Domnului, fiindcă Domnul este Cel vestit, Cel despre care toţi proorocii vorbesc, şi a cărui venire o anunţă, iar Sărbătorile fixate de Domnul nostru, după cum se poate constata, preamăresc tocmai faptele acestea pe care le face El între noi, pe Pământ! De aici se vede că Sabatul nu poate reprezinta nimic altceva, decât Odihna Domnului, cea în care El Şi-a „pus Sufletul Său” pentru noi :

Ioan, cap.6:
” 51. Eu sunt Pâinea Cea Vie, Care S-a pogorît din Cer. Cine mănîncă din Pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar Pâinea pe Care Eu O voi da pentru viaţa Lumii este Trupul Meu.”
[...]
” 63. Duhul este Cel Ce dă Viaţă, trupul nu foloseşte la nimic! Cuvintele pe Care vi Le-am spus sunt Duh şi sunt Viaţă.”

Doamne Dumnezeul nostru, noi am nesocotit cu totul Legile Tale! Sărbătorile Tale, pe care le-ai pus pentru Slava Ta, noi le-am uitat! Nici Zilele Tale de Odihnă nu le-am ţinut; noi ne facem astfel vinovaţi de moarte! Mărturisesc înaintea Ta şi a Lumii păcatul nostru faţă de Tine! În marea Ta milostenie poate ne vei ierta păcatul, dacă ne vei vedea întorcîndu-ne către Tine din nou, şi atunci Îţi vei îndrepta iarăşi Faţa Ta către noi, şi poate nu ne vei lăsa în părăsire pentru totdeauna!

- Legământul.

Primul Legământ.
Trebuie să stabilim foarte clar care este cel mai important lucru care trebuie ştiut despre Dumnezeu, şi relaţia Sa cu noi. Studiind Biblia, aflăm că încă de la început, când Dumnezeu se arată lui Avram şi îi spune să iasă din pământul său de naştere, Urul Caldeii, Acesta face un Legământ cu Avram. Legământul Lui Dumnezeu cu Avram este acela că le va da urmaşilor săi pământul Canaan drept moştenire: „În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram zicînd: „Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare a Eufratului”. Acesta este primul Legământ a Lui Dumnezeu cu Avram.
Ce înseamnă un Legământ cu Dumnezeu?
- Să stabilim mai întâi ce este un legământ în general. Un legământ al cuiva înseamnă că persoana care face legământul, se leagă, sau face o promisiune solemnă, să realizeze un anumit lucru. El este un contract, sau o convenţie făcută de către cineva (de obicei, faţă de altcineva). Un legământ presupune automat ca persoana care face acel legământ să îl ducă la îndeplinire. Dacă o persoană face un legământ, dar nu-l duce la îndeplinire, ea se face vinovată şi are păcat. Ea rămâne datoare cu acel lucru pe care nu l-a făcut, şi cu orice pagubă care derivă din acest fapt. Şi, cu siguranţă, dacă cineva face un legământ, dar nu-l respectă, acea persoană pierde din credibilitatea sa în faţa celorlalţi !
- Acum să vedem ce înseamnă un Legământ pe care Dumnezeu Însuşi îl ia. Dumnezeu este Dumnezeul dreptăţii ! Dacă El îşi va lua un angajament faţă de cineva, sigur îl va şi respecta ! Dacă El este Dumnezeul dreptăţii, nu se poate ca El să încalce dreptatea şi să nu-Şi ţină Legământul pe care l-a luat !
Al doilea Legământ.
Când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, Domnul Dumnezeu face iarăşi Legământ cu acesta, spunîndu-i: „Eu sunt Dumnezeu cel Atotputernic; fă ce-i plăcut înaintea Mea şi fii fără prihană; Şi voi încheia Legământ cu tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare. EU SUNT ! Şi iată care este Legământul Meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare, şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare, şi regi se vor ridica din tine. Voi pune Legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie Legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. Şi-ţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul în care pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voi fi Dumnezeu.(…). Iar tu şi urmaşii tăi din neam în neam să păziţi Legământul Meu. Iar Legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam pe care trebuie să-l păziţi este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul Legământului dintre Mine şi voi.(…) Şi a luat Avraam(…) pe toţi cei de parte bărbătească din casa lui (…) şi i-a tăiat împrejur, chiar în ziua aceea, cum i-a poruncit Dumnezeu. Şi era Avraam de nouăzeci şi nouă de ani când s-a tăiat împrejur.”- Facerea ,cap.17.
Toate Legămintele făcute de către Dumnezeu poartă autoritatea Sa, şi sunt pecetluite cu Numele Său Cel Sfânt( EU SUNT ! ). Aceasta este pecetea de garantie a acestor contracte, şi ce garanţie mai mare ca aceasta se poate cere de către cineva? Pecetea(mai târziu în istorie, semnătura), unui om obişnuit are o valoare, a unui rege sau şef de stat- o altă valoare, iar a Lui Dumnezeu are valoarea supremă, fiindcă alta cu autoritate mai mare ca aceasta nu există!
Iată că îndată ce a primit porunca, Avraam s-a supus cuvântului Lui Dumnezeu. El s-a tăiat împrejur în acea zi, şi la fel şi toţi cei de parte bărbătească din casa sa, şi el avea atunci nouăzeci şi nouă de ani.
Ce s-a întâmplat cu alte cuvinte în acele momente în care Domnul Dumnezeu a făcut acele Legăminte cu Avraam?
În acele momente Avram făcea un Legământ cu Dumnezeu, cu Însuşi Dumnezeu, Cel care a făcut Cerul şi Pământul, Cel care are putere peste toate ! ACESTA i se arătase , fiindcă era un om drept(„…că l-am ales, ca să înveţe pe fii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate…”) . Faptul că i se arătase era o mare onoare pe care acesta o primea ! Domnul Dumnezeu îi făgăduia lui Avram că îi va fi Dumnezeu, şi că îi va da urmaşi, şi că le va da acestora de moştenire tot pământul Canaan, dacă acesta va face ceea ce e plăcut Lui Dumnezeu ( adică dreptate!: ”…fii fără prihană! ” ). Ca semn al acestui Legământ pe care Domnul Dumnezeu cel Atotputernic îl face cu Avram (dar şi cu oamenii, într-un sens mai larg, în acelaşi timp – să ţinem minte că împreună cu Avram s-au tăiat împrejur şi cei ce nu erau din neamul său, adică robii săi, dar şi faptul că acelaşi lucru s-a produs şi la ieşirea din Egipt, când mulţi oameni din celelalte neamuri care au ieşit din Egipt cu evreii, s-au tăiat împrejur şi au devenit prin urmare „ poporul LUI ”! ), ca semn al acestui Legământ cu Dumnezeu, i-a poruncit Domnul să se taie împrejur. Avraam iubea pe Dumnezeu şi poruncile Lui, şi a făcut cele plăcute Lui! La fel fac toţi cei care iubesc pe Domnul, ei urmează Cuvântul Său, dar sunt şi din aceia care nu-L cunosc şi nici nu au auzit cuvintele Lui (deşi spun că Îl cunosc şi L-au auzit), asta din cauza proorocilor şi a învăţătorilor mincinoşi, care învaţă oamenii lucruri despre care spun că sunt ale Lui Dumnezeu, dar care nu sunt.
- Tăierea împrejur.
Voi trata negreşit acest subiect mai pe larg, fiindcă ştiu bine că sunt mari probleme în înţelegerea lui şi că mulţi se întreabă doar dacă acest lucru „mai este valabil” şi în ziua de astăzi, sau îi neagă făţiş această valabilitate!
Ce inseamnă tăierea împrejur ? Tăierea împrejur este semnul încheierii Legământului cu Domnul Dumnezeu ! Este semnătura pe care Domnul o cere să o facem ÎN TRUPUL NOSTRU pentru a arăta că am semnat Legământul cu El, ca într-un contract, fiindcă tot trupul nostru va fi de atunci al Lui Dumnezeu ! …Şi El va fi Dumnezeul nostru ! Cât de minunat poate să fie acest lucru şi de adevărat, fiindcă iese din gura Lui Dumnezeu ! Cine s-a tăiat împrejur în trup, după ce, mai înainte, şi-a tăiat împrejur inima lui, acela este a Lui Dumnezeu!  Avraam era cu inima lui tăiată împrejur dinainte de a se tăia împrejur în trup, fiindcă făcea dinainte ceea ce era plăcut Lui Dumnezeu, şi a continuat să urmeze poruncile Lui, oricare au fost ele, cu credinţă faţă de Domnul. Cel ce nu se taie împrejur în trup arată că nu e tăiat împrejur nici cu inima, fiindcă nu ascultă poruncile venite de la Dumnezeu. Domnul îşi va aduce aminte de cei care sunt ai Lui şi iubesc poruncile Lui, El nu-i va uita !
Domnul întărise pe robul său Avraam şi-l binecuvântase , pentru că făcea ceea ce e drept înaintea Lui. El i-a promis urmaşi mulţi ca stelele cerului şi pământul Canaan ca moştenire veşnică, dacă ei vor ţine poruncile Lui sfinte şi Legământul Său ! Dar astăzi cine mai ţine poruncile Lui Dumnezeu şi Legământul Său? Astăzi, el este călcat în picioare, şi cei ce fac asta spun : „Tăierea împrejur era pe vremuri…” ! Aşa…, tot în acele vremuri când Domnul împlinise tot cuvântul bun faţă de Avraam şi urmaşii lui ! Şi : „astăzi nu mai este nici o tăiere împrejur”, într-adevăr, de aceea astăzi suntem părăsiţi cu totul de Dumnezeu !!! Că Domnul Dumnezeu prin Duhul Său Cel Sfânt nu a spus prin Adunarea sfinţilor din Ierusalim ca Iudeii să nu mai ţină Leagea ! Nu, ci a spus că asupra neamurilor să nu se pună în acel moment această greutate ! Şi ce înseamnă a nu pune această greutate asupra lor ? Înseamnă a scoate această lege din rândul legilor Lui Dumnezeu pentru neamuri ? Nu cred ! Ia uitaţi-vă să vedeţi că Domnul, timp de patruzeci de ani, nu a pus asupra evreilor această greutate, de a se tăia împrejur, cât timp au rătăcit ei prin pustiu pentru păcatului lor… De abia când au ajuns în pământul pe care l-au luat în moştenire, le-a poruncit Domnul să se taie împrejur, zicînd după săvârşirea ei : „ În ziua de astăzi am ridicat de pe voi ocara Egiptului !” ! Iată deci ce înţelege Domnul prin neîmplinirea legilor Lui, chiar şi în acele circumstanţe, că nu cred că era aşa de greu să se taie împrejur doar pentru că erau născuţi „pe cale”. Aşa că, a nu pune greutatea aceasta asupra neamurilor, nu înseamnă scoaterea acestei legi, anularea ei! Ci amânarea ei, până la momentul când ea se putea aduce la îndeplinire, sau îngăduirea neîmplinirii ei, în anumite circumstanţe grele, persistente ! Şi de circumstanţe grele, creştinii dintre neamuri ( şi poate chiar şi credincioşii dintre iudei ! ) din primele veacuri, cu siguranţă nu au dus lipsă ! Ascultaţi numai ce spune Pliniu cel Tânăr, guvernatorul Bitiniei, în Asia Mică, către împăratul Traian, într-una din corespondentele sale : „ … metoda pe care am folosit-o faţă de cei care mi-au fost denunţaţi drept creştini, a fost aceasta : I-am interogat dacă sunt creştini cu adevărat. Dacă au mărturisit aceasta, eu am repetat întrebarea de două ori, adăugând ameninţarea pedepsei cu moartea . Dacă ei au perseverat, am ordonat să fie executaţi ! Căci oricare ar fi fost natura credintei lor, eu nu mă îndoiam deloc că îndărătnicia hotărâtă şi încăpăţânarea inflexibilă merită pedeapsa. ( … ) Ei au afirmat, totuşi, că întreaga lor vină, ”  (care vină?!) ” era de a se aduna întro zi anume, înainte de a se lumina, când cântau un imn în versuri Lui Hristos, ca unui zeu, şi se legau, printr-un jurământ solemn, să nu facă vreo faptă rea, să nu comită înşelătorii, furturi sau adulter, să nu-şi schimbe niciodată vorba, nici să nu nege o obligaţie când trebuia să o împlinească, după care era obiceiul lor de a se despărţi şi apoi de a se aduna iar pentru a se împărtăşi din mâncare – însă mâncare obişnuită şi nevătămătoare ! Chiar şi această practică, totuşi au abandonat-o după publicarea edictului meu.” Deci pentru simplu fapt că aceştia se închinau numai Domnului ( şi deci nu se mai închinau la niciunul din zeii romanilor ! ), ei erau omorâţi fără nici un pic de părere de rău ! Ei nu aveau nimic rău de acuzat la creştini, fiindcă tot ce au găsit la ei a fost faptul că se legau prin jurământ solemn să facă dreptate ! După cum vedeţi mai sus  se interesau chiar şi de mâncarea pe care o mâncau, ca să vadă dacă era „vătămătoare” ! Cum ar fi fost interpretată circumcizia de către romani, dacă aceia ar fi practicat-o în aceste condiţii ? Nu puteţi decât singuri să vă daţi un răspuns !

Studiu medical asupra circumciziei.
În mai multe studii făcute în ţările africane asupra răspândirii virusului HIV, s-a constatat că în acele regiuni unde se practică circumcizia, gradul de răspândire a bolilor cu transmitere sexuală este foarte scăzut ! Vezi documentele : Joint United Nations Programme on HIV/AIDS , Centers for Disease Control and Prevention, sau mai uşor căutînd pe: wikipedia . Pentru mine aceste constatări ştiinţifice sunt o dovadă a faptului că tăierea împrejur serveşte nu doar ca semn al unui legământ şi atât, deşi, chiar şi aşa de ar fi fost, tot am fi datori înaintea Lui Dumnezeu să împlinim această lege ! După cum ştiţi şi Legământul făcut mai târziu cu Moise conţine legi care la o primă vedere par a fi nişte simple legi de purificare simbolică, dar care, la o cercetare mai profundă, găseşti de fapt în acestea nişte reguli de igienă şi reguli de prevenire a bolilor în toate privinţele moderne, ba chiar le depăşeşte cu mult pe cele moderne ! - vezi regulile de necurăţenie în care intră femeia sau bărbatul care are curgere de sânge din trupul său ( Levitic cap. 15 ) ! Aceste legi împiedică transmiterea bolilor prin zonele genitale prin intermediul sângelui. Având în vedere legătura dintre toate aceste argumente, putem să tragem concluzia evidentă că scopul primar al circumciziei este acesta, şi îşi face vădit efectul, aşa cum observaţiile ştiinţifice au constatat !

Domnul a încercat pe Avraam să vadă dacă acesta va face tot ceea ce El îi spune poruncindu-i să sacrifice pe fiul său Isaac ! Acesta a urmat fără abatere porunca Lui Dumnezeu ! Domnul i-a socotit această supunere ca o mare credinţă în El. Domnul nu numai că l-a oprit pe Avraam să sacrifice pe Isaac, fiul său, dar i-a şi făgăduit acestuia că îl va binecuvînta şi-l va înmulţi ca pe stelele cerului şi ca pe nisipul mării, zicând:  “16. Juratu-M-am pe Mine Însumi , zice Domnul: că de vreme ce ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17. Te voi binecuvînta foarte mult, şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămînţa ta, şi vor fi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămînţa ta va stăpîni cetăţile vrăjmaşilor ei. 18. Toate neamurile pămîntului se vor binecuvînta în sămînţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea! “   …Cum răsplăteşte Domnul celor ce au credinţă în El, care cred cu adevărat că Domnul Dumnezeu este Dumnezeu Atotcunoscător şi Bun, care povăţuieşte doar spre bine ! Dacă nu ai dragoste faţă de Dumnezeu poţi cunoaşte acestea ? Iată învăţătura pe care o tragem de aici : Cel ce ascultă cuvintele Lui Dumnezeu, chiar dacă acestea par a nu fi tocmai bune la o primă vedere, ele îi aduc binecuvântarea Lui Dumnezeu ! Chiar dacă la o primă vedere, a sacrifica pe singurul său fiu părea o cerere de neînchipuit din partea Lui Dumnezeu, Avraam a urmat porunca Lui oricât de greu i-a fost şi nu s-a îndoit că ceea ce i-a spus Domnul, care este Atotcunoscător, este bine! La fel şi când Acesta i-a poruncit să se taie împrejur. Deşi acest lucru părea un lucru nu tocmai bun, Avraam l-a urmat întocmai! Avraam nu avea de unde să ştie că circumcizia este ( şi ) o măsură împotriva răspândirii bolilor, aşa cum ştim noi astăzi, Domnul nu i-a făcut cunoscut acest lucru, dar el a avut încredere în Dumnezeu şi a urmat porunca Lui fără abatere! De ce a cerut Domnul lui Avraam să-l sacrifice pe fiul său, ca apoi să-l oprească de la acest lucru, punîndu-i prin aceasta la încercare credinţa ? – Acest sacrificiu, nedus până la capăt, prefigura un sacrificiu mai mare, dar de data aceasta un sacrificiu adevărat, şi anume jertfa pe care Domnul Dumnezeu a făcut-o prin Singurul Său Fiu, Care Şi-a dat viaţa Sa pentru noi, ca noi să trăim prin aceasta! Acest sacrificiu pe care Avraam a demonstrat că poate să-l facă pentru Domnul, fiindcă i-a cerut El, Domnul l-a făcut cu Singurul Său Fiu pentru urmaşii lui Avraam şi pentru toţi oamenii.
Slava să fie a DOMNULUI nostru în veci ! A Lui este puterea, şi mărirea, şi slava! A Domnului nostru, Cel Care a făcut Cerul şi Pământul, şi Care va judeca morţii şi vii, şi a Cărui Împărăţie va veni !
Cine urmează astăzi cu credinţă căile Domnului, precum a făcut Avraam ? Cine are încredere în El, aşa cum a avut Avraam? Căci cuvântul CREDINŢĂ, din Vechiul Testament are acelaşi înţeles ca şi cuvântul ÎNCREDERE ! Astăzi aproape cu toţii tăgăduiesc tăierea împrejur, pe care a dat-o Domnul, şi nu o ţin, cei mai mulţi dintre aceştia crezînd că acesta nu este un lucru bun pentru noi, că ea a fost dat pentru cei din vechime, fiindcă aceia nu erau statornici în Dumnezeu, şi ca să-i lege Domnul de ascultarea poruncilor Lui El le-a dat această lege! De aceia cred mulţi că tăierea împrejur este valabilă doar pentru cei din vechime … Dar aceştia îşi fac rău lor înşişi neîmplinind Legea Lui Dumnezeu, bolile cele mai rele se ţin de ei, la fel şi celelalte blesteme ale Legământului încheiat pe timpul lui Moise, pentru că nu fac ceea ce le porunceşte Domnul Dumnezeu, lucru pe care Avraam nu l-ar fi făcut! Cine împlineşte cuvintele Lui Dumnezeu are parte de binecuvântările Lui, fiindcă Domnul nu a dat legi care să ducă pe om la moarte, ci la viaţă!

- Veşnicia Legământului. Iată ce spune Domnul despre Legământul Său: “Voi pune Legământul Meu între Mine şi între tine şi urmaşii tăi, din neam în neam, să fie Legământ veşnic, aşa că Eu voi fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.(…) Iar Legământul dintre Mine şi tine şi urmaşii tăi din neam în neam pe care trebuie să-l păziţi este acesta: toţi cei de parte bărbătească ai voştri să se taie împrejur. Să vă tăiaţi împrejur şi acesta va fi semnul Legământului dintre Mine şi voi.“  Domnul spune aici faptul că Legământul dintre El şi urmaşii lui Avraam, tăierea împrejur, este Legământ veşnic ! Alte locuri unde se întâlneşte întărirea acestei porunci:

- Moise. La câteva sute de ani după încheierea acestui Legământ cu Avraam, unui urmaş a lui Avraam, lui Moise, i se arată îngerul Domnului pe când se ducea în Egipt (Ieşirea, cap.4). Acesta a vrut să-l omoare, dar Sefora, soţia lui Moise, a luat un cuţit de piatră şi a tăiat pe fiul său împrejur. Îngerul Domnului l-a lăsat atunci cu viaţă! Iată deci că Moise a încălcat porunca Domnului, iar Domnul l-a ameninţat trimiţînd pe îngerul Său să-i ia viaţa dacă nu împlineşte Legământul Său a tăierii împrejur.

– Iată acum legea care arată cine poate mânca din mielul Paştelui: “Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paştile Domnului, să tai împrejur pe toţi cei de parte bărbătească ai lui şi numai atunci să-l săvârşească, şi va fi ca şi locuitorul de baştină al ţării. Dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.”-Ieşirea,12:48. Deci Domnul porunceşte ca doar cel ce e tăiat împrejur să poată mânca mielul Paştelui, iar cel ce nu este tăiat împrejur nu-l poate mânca ! Mielul Paştelui este o sfinţenie, el îl semnifică pe Fiul Lui Dumnezeu, de aceea cine nu s-a sfinţit îndeajuns, adică dacă nu are nici măcar tăierea împrejur, semnul Legământului cu Domnul Dumnezeu, acela nu poate mânca din el !

– Şi cel mai important, unde se adevereşte mai mult ca oriunde că tăierea împrejur este veşnică şi e valabilă şi după venirea pe Pământ a Domnului nostru Ieşua şi că e valabilă şi pentru neamuri ca şi pentru iudei: Proorociile Domnului despre vremea de la sfârşit, a ultimului Templu, care va fi ridicat în Ierusalim după cea de-a doua venire a Domnului. Acelaşi lucru îl confirmă Domnul şi aici, când îi arată lui Iezechiel( cap.44) care vor fi legile Templului:

“5. Domnul mi-a zis: ,,Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rânduielile Casei Domnului şi cu privire la toate legile ei; priveşte cu băgare de seamă intrarea Casei şi toate ieşirile Sfîntului Locaş!

6. Şi spune celor îndărădnici, casei lui Israel: “Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: “Destul cu toate urâciunile voastre, casa lui Israel!

7. Aţi băgat în Locaşul Meu cel Sfînt străini cu inima netăiată împrejur, şi cu trupul netăiat împrejur, ca să-Mi spurce Casa; aţi adus pânea Mea, grăsimea şi sângele înaintea tuturor urâciunilor voastre, şi aţi rupt astfel Legămîntul Meu.

8. N-aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locaşul Meu cel Sfînt.”

9. Aşa spune Domnul Dumnezeu: “Niciun străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel Sfînt, nici chiar din străinii care vor locui în mijlocul fiilor lui Israel.”

Aici arată Domnul cum fii lui Israel au rupt Legământul Său până acum, şi că nu au păzit sfinţenia Locaşului Său, pentru că au lăsat pe cei netăiaţi împrejur să intre în el! De asemenea, se arată porunca de a nu mai lăsa pe nimeni care nu este tăiat împrejur să mai intre, şi astfel să spurce iarăşi noul Locaş Sfânt care va fi ridicat !

Ce înseamnă “netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul” ? Păi toţi israeliţii erau tăiaţi  împrejur în trup pe vremea când Domnul vorbea proorocului Iezechiel, adică aveau în trupul lor semnul Legământului cu Domnul Dumnezeu. Problema era că, deşi avea semnul încheierii Legământului cu Domnul în trupul lor (făcut de către părinţii lor, la opt zile de la naşterea lor), aproape toţi din ei îl încălcau,  adică făceau toate nelegiuirile de care Domnul spusese în Legământul cu ei să nu le facă! Cărţile Profeţilor sunt pline cu descrieri ale nelegiuirilor pe care le făceau aceştia!  De aceea le spune Domnul că trebuie să fie tăiaţi împrejur şi cu inima, nu doar cu trupul pentru a putea intra în Templul Său! A fi tăiat împrejur cu inima înseamnă ca Legământul Domnului să fie şi în inima ta, adică să cunoşti legile Domnului, să le iubeşti, să te străduieşti să le înţelegi şi să le aplici. Cei care nu vor îndeplini şi această condiţie nu vor putea intra în Templul Domnului !

Alte motive pentru care tăiere împrejur nu este urmată.

Motivul clar pentru care tăiere împrejur nu este urmată, în afară de acela al necunoaşterii şi neînţelegerii Legilor Domnului, este frica ! Cei mai mulţi care citesc în Biblie despre tăierea împrejur, vor să-şi dea seama dacă ea mai este valabilă, dar mai înainte de a lua în considerare vreun alt argument, se gândesc că trebuie să fie foarte dureros, mai ales că implică o zonă sensibilă a trupului lor, şi atunci resping din start acest lucru. Aici e cazul celor mai mulţi creştini… Este adevărat, este un lucru dureros, dar nu care este peste puterile unui om, să ne aducem aminte de Avraam care s-a tăiat împrejur la nouăzeci şi nouă de ani… Plus de asta el nu avea niciun anestetic modern la îndemână aşa cum avem noi, şi la care putem apela pentru a reduce, sau elimina durerea, şi totuşi, el a făcut ceea ce i-a spus Domnul, fiindcă el se întâlnise cu Domnul Dumnezeu faţă în faţă, şi el a avut încredere că tot ceea ce îi spune Domnul este bun!  Gândiţi-vă puţin, dacă v-aţi întâlni cu Dumnezeu faţă în faţă, şi v-ar cere aceleaşi lucruri pe care i le-a cerut lui Avraam, nu aţi face şi voi acelaşi lucru ?  Dar voi nu v-aţi întâlnit cu Dumnezeu ! …El a meritat să se întâlnească cu El ! … Voi, oare, meritaţi ? Dacă un om ar crede din tot sufletul lui în Dumnezeu, acela ar căuta să vadă ce este plăcut înaintea Lui, şi ar face acele lucruri plăcute Lui! Cel ce face cele plăcute Lui va vedea sigur faţa Lui Dumnezeu, ca şi Avraam, fiindcă va moşteni viaţa veşnică alături de El. Dar cine nu crede nu va putea face aceste lucruri, fiindcă Domnul cere lucruri şi mai mari decât tăierea împrejur, El cere ca un om să dea însăşi viaţa lui pentru El:

Luca 14: “23 Apoi le-a spus tuturor: – Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze!  24.  Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva.”

Un om va face lucruri atât de mari în Domnul Dumnezeu, cât de mare e credinţa, încrederea lui, în El, iar mai mari de atât nu va putea face, decât dacă s-ar schinjui singur,  făcînd ceva împotriva a ceea ce firea lui, înăuntrul ei, crede cu adevărat că e bun.

Iar despre fricoşi Domnul Dumnezeul nostru zice, Revelaţia (Apocalipsa) 21:8:

” Cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.“

“Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi.”

Din cuvintele Lui Dumnezeu aceste lucruri trebuie făcute de om ca să trăiască, porivit cu Legământul pe care l-a făcut cu oamenii: să dea ascultare fiecărui cuvânt pe care l-a rostit Dumnezeu:

” 22. Căci n-am vorbit nimic cu părinţii voştri şi nu le-am dat nici o poruncă cu privire la arderi de tot şi jertfe în ziua când i-am scos din ţara Egiptului.
23. Ci iată porunca pe care le-am dat-o: ” Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul meu, umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit ca să fiţi fericiţi ! “
24. dar ei n-au ascultat şi n-au luat aminte, ci au urmat sfaturilor şi pornirile inimii lor rele, au dat înapoi şi n-au mers înainte.
25. Din ziua cînd au ieşit părinţii voştri din Egipt, pînă în ziua de azi, v-am trimis pe toţi slujitorii Mei, proorocii, i-am trimis în fiecare zi, de dimineaţă.
26. Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte; s-au încăpăţânat, şi au făcut mai rău decît părinţii lor.”

Acesta este prima şi cea dintâi poruncă a Lui Dumnezeu: oamenii să asculte de cuvintele  poruncilor date de El !

Prin urmare orice cuvânt care intră in conflict cu ceea ce spune Dumnezeu, pentru noi este blestemat !   De ce ?  Fiindcă vorbeşte împotriva a ceea ce spune Dumnezeu şi de aceea el este blestemat !   Dacă ceva este impotriva Lui Dumnezeu acel lucru este  un lucru blestemat !  Nu se cade să fie ţinut de Sfânt cuvântul care iese din gura Lui Dumnezeu , şi orice vorbeşte impotriva lui de blestemat ?

– Starea-de-fapt, la acest moment, a Lumii:

Domnul Şi-a luat slava Sa de la noi!

Pentru că nu avem dragoste pentru El, nici pentru legile Lui şi nu ştim că legile Lui sunt viaţa, şi ne scârbim de ele.

Tristeţea noastra…

Tristeţea noastra e ca izvorul unei fântâni, ca o rană care nu se mai vindecă fiindcă Domnul Dumnezeu ne-a parasit, Şi-a intors faţa de la noi de mult timp şi nu mai vrea să ne vadă. Alţii cantă, iar noi bocim… Alţi saltă de voie bună, iar noua ni se topeşte sufletul de durere, că s-a luat slava de la noi!

„Unde este Dumnezeu care zice-ţi ca poate să facă minuni?”- zice omul care nu crede în Dumnezeu! Ce-am putea oare să îi răspundem?! Să tăcem, nu avem ce sa răspundem… Dumnezeu ne-a părăsit demult! Sufletul Lui s-a scârbit de fărădelegile noastre cu care ne-am mânjit hainele noastre, de aceea am ajuns de batjocură pentru tot Pamântul! Ce s-a ales de slava Lui între noi: Templul Lui nu mai este, iar deasupra locului său stă urâciunea -ca o mărturie pentru faptul că nu mai vrea să audă rugăminţile noastre! Să fie oare asta o întâmplare, că pe locul Templului, chiar pe locul Sfânt al lui, stă urâciunea ? Nu! Domnul a pus-o! Domnul a hotărât-o! Nu e nici o întâmplare în asta! Ca să priceapă oricine că El s-a scârbit ca Templul Său să stea în mijlocul nostru, El ne-a astupat calea la El cu mărăcini, ca nimeni să nu poată construi acolo din nou! Dacă nu ar fi fost acolo pusă urâciunea de mult evreii ar fi ridicat iarăşi Templul, insă Domnul, scârbit fiind de nelegiuirile lor, şi de neascultarea noastră, Se împotriveşte! De la Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic vine asta! Duhul Lui Sfânt stă departe de noi– nu mai vrea sa ne vorbească! Că s-a împlinit proorocia care spune:

11 ,,Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimete foamete în ţară, nu foamete de pâne, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.

12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miază-noapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute Cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.

13 În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii.

14 Ei, care jură acum pe păcatul (idolul) Samariei, şi zic: “Pe dumnezeul tău cel viu, Dane!” Şi: “Pe calea spre Beer-Şeba!” Vor cădea, şi nu se vor mai scula!”